VIATA ASA CUM AR FI TREBUIT SA FIE

FRANTURI

2012-01-29T01:52:00.000-08:00

Daca ar fi sa negociez cu divinitatea, i-as cere sa-mi dea timp, mai mult decat mi-este scris.
I-as da in schimb trairi, amaraciune izvorata din nedreptati, strigate de triumf si bucurie, intelegeri tarzii si mirari juvenile....toate i le-as da in schimbul zilelor de care mai am nevoie.
Poate s-ar invoi, poate nu....poate am putea cadea la invoiala: macar sa ma lase sa-mi traiesc viata in sens invers, sa fiu intai inteleapta si apoi copil, ocrotit de ai mei.
Cine stie....poate.....

IANUARIE IN "TARILE CALDE"

2012-01-27T10:10:00.000-08:00

Din ciclul : VEDERI DIN GIBRALTAR
Temperatura se mentine constant in jurul a 16-18 grade, cald pentru ianuarie. Vezi dintr-o privire cine-i turist si cine-i bastinas: turistii poarta tricouri si pantaloni scurti, bastinasii nu ies din cizme si paltoane.
Totul-i bine si frumos pana te intorci acasa: construite parca doar pentru sezonul de vara, majoritatea apartamentelor (accesibile buzunarului unui cetatean obisnuit) sunt ca niste custi de beton, cu dale de gresie, fara niciun sistem de incalzire, cu o umezeala ce rugineste si mucegaieste orice, de la incaltari pana la tacamuri. (Prin minte imi trec versuri din Bacovia, imagini din Garcia Marquez si povesti dintr-o lume in care-ti intra frigu'-n oase si mucegaiu'-n pereti.) Variante pentru incalzire: aer conditionat (cam scump) sau calorifer electric.
Exista multe apartamente nefolosite in cladiri foarte vechi, nu prea indicate pentru locuit, dar cel putin nu atat de racoroase ca cele moderne, fiind construite in stil spaniol, in jurul unui mic patio, majoritatea geamurilor deschizandu-se inspre acesta; sigur, esti pus la punct cu toate problemele vecinilor, dar poti face un dus fara a ti se face pielea ca de gaina si dintii treieratoare. Proprietarii unor asemenea case vechi nu pot cere o chirie prea mare (este restrictionata prin lege), in fapt chiria este atat de mica incat prefera sa inchida apartamentele sau cladirea respectiva si sa le lase in parasire. In timpul asta zeci de gibraltarieni inchiriaza locuinte peste granita, in Spania, si asteapta cate 10-15 ani sa li se repartizeze un apartament in Gibraltar, caci nu conteaza ce probleme ai, conteaza cui te plangi.
Prietenii britanici carora le-am povestit despre frigul din casa se uita la mine cu mirare; nici ei nu-si incalzesc locuintele peste iarna, unii ca n-au cu ce (sunt multe apartamente in UK fara sisteme de incalzire), altii ca nu vor; asa au apucat de la parinti si nu inteleg sa cheltuie bani pe caldura, cand pot purta trei randuri de haine si banii-n buzunar. Mai glumind, mai dardaind, le-am replicat ca noi de asta nu l-am putut ierta pe Ceausescu, ca ne-a luat ce ne era mai drag: mancarea si caldura. Se stie ca britanicii sunt stransi la punga, in fapt recunosc ca sunt zgarciti cu ei insisi, ca fac economii hilare la apa si incalzire, cheltuind in schimb sume imense pe gadgeturi, masini, rasfatat copii, excursii din care se intorc bombanind, vizitele zilnice in pub, etc.
Totusi este inca bine cat timp ne ocoleste ploaia; caci o data cu ploile nesfarsite de aici (pe care le urasc)incepe sa ma roada dorul de acasa ( caci zapada nu-mi displace, nici frigul taios de afara, atata timp cat o data ajunsa in apartament pot da drumul la caldura si scapa de cojoace. Si ce e mai bun ca o tuica fiarta dupa o plimbare prin ger sau o budinca de clatite cu branza dulce si stafide al carei miros se raspandeste in toata casa, savurata in fata televizorului, in pijama, inainte de culcare ?).

P.S. pentru Cristina - Ernesto s-a mutat; a primit apartament intr-un alt cartier, dupa ce a asteptat 13 ani; mai vine din cand (isi tine masina si motocicleta in garajul de aici). I se simte lipsa intr-un fel, nu mai este nimeni care sa tina un ochi vigilent atintit pe intrarea blocului, in schimb diminetile sunt mult mai linistite, lol...

ECOURI

2012-01-26T06:45:00.000-08:00

Ca tot veni vorba despre mancare, una dintre delicatesele cele mai populare in Manhattan( New York) este sendviciul cu pastrami, acompaniat printre altele si de castraveciori murati.
Katz' Delli(1888) si Sussman Volk(1887) isi disputa inspiratia de a fi introdus primii produsul pe piata americana (si de a-l fi facut celebru).
Ceea ce se stie sigur este faptul ca pastrama a fost adusa de valul de emigranti din Basarabia si Romania sositi, impreuna cu alti refugiati din Europa, prin secolul al XIX-lea (dupa 1850).
Evreii romani sositi prin 1872 au renuntat la reteta traditionala de pastrama din piept de gasca, inlocuind-o cu cea din carne de vita (care se gasea mai usor si era mult mai ieftina).
Pizza (originara din Napoli), aripioarele picante (traditionala mancare a sclavilor afro-americani) si pastrama romaneasca sunt celebre astazi, halite cu pofta si placere de o multime vesnic in cautare de ceva bun si care poate fi servit fara eticheta si pretentii, alaturi de prieteni si familie( asa numita "comfort food").

MUZICHIE

2012-01-19T12:34:00.001-08:00

O FELIE DE MEDITERANA

2012-01-13T07:51:00.000-08:00

Recunosc, imi place sa mananc. Intotdeauna mi-a placut, numai ca acum se si cunoaste, lol...Singura chestie in apararea mea este ca mananc doar cand mi-e foame, nu ma ascund prin colturi sa ma indop cu hamburgeri si nici nu salivez in fata vitrinelor cu prajituri acoperite cu ciocolata, ca de frisca n-au auzit pe aici. In plus, nu sunt nici ca aia de nu pot gandi sau sunt nervosi daca nu mananca la timp; nu ma deranjeaza sa "sar peste mese" si sa aman pana in momentul cand termin de rezolvat ce era mai important; sunt o persoana care functioneaza dupa prioritati.
Daca tot respir aer de Mediterana drept e sa si mananc sanatos. Bucataria mediteraneana se bazeaza pe ingrediente proaspete si nici nu e prea greu sa gatesti ceva de care sa-ti aduci aminte "cu duiosie", lol...
Azi a fost o salata: ardei (capia) copti, goliti de seminte, rupti in fasii
paine proaspata (bagheta) taiata in felii, nici groase, nici subtiri si prajita o leaca pe gril, pe ambele fete, apoi frecata cu usturoi (doar pe una dintre fete, altfel usturoiul devine insuportabil); deasupra feliilor se toarna (in stropi) ulei de masline (nu prea mult), dupa care feliile de paine se adauga peste ardeii copti
se mai pune ceapa (nu este obligatoriu)
sare
piper
otet
frunze proaspete de ce planta aromatica va place mai mult
Se amesteca cu mainile, asa cum face Jamie Oliver, si apoi se manca ca atare ori cu vreo fripturica de ce-o fi acolo.
Ahhhhhhhhhhhhhh, Mediteranaaaaaaaaaaa................................

CUGETARI PENTRU INCEPUT DE AN

2012-01-08T03:30:00.000-08:00

1. Cu dragostea omori timpul, cu timpul omori dragostea.
2. Răzbunarea e dulce şi nu are calorii.
3. Dacă n-ai ce face, fă-o în altă parte.
4. Când bărbatul are o situaţie proastă, caută o femeie. Când situaţia se îmbunătăţeşte, mai caută una.
5. În dictatură, cineva te foloseşte cum vrea el. În democraţie, ai dreptul să-l alegi pe cel care o să te folosească aşa cum vrea el.
6. Dacă soţia nu vorbeşte dimineaţa cu tine, înseamnă că beţia de aseară ţi-a reuşit.
7. Mai rău decât un prost leneş e un prost cu iniţiativă.
8. M-au urmărit multe gânduri profunde, dar am fost întotdeauna mai iute decât ele.
9. Întâmplarea e inevitabilul apărut din senin.
10. Dacă şeful e idiot, lasă-l s-o afle de la altul.
11. În orice căsnicie, cineva are întotdeauna dreptate, iar bărbatul niciodată.
12. Nu-i greu să te laşi de băut, greu e să înţelegi de ce trebuie să te laşi de băut.
13. Oamenii cu bani sunt de două feluri: apăraţi de poliţie ori căutaţi de poliţie.
14. Şi în casa de nebuni există vecini.
15. Oricât te-ai strădui, cineva va munci mai puţin decât tine şi va câştiga mai mult.
17. Nu salarile-s mici, ci lunile sunt prea lungi.
18. Când iubeşti cu adevărat, nici măcar bigudiurile nu te mai sperie.
19. Principala problemă a omului e că el singur îşi creează probleme.
20. Dacă nu ai griji şi duşmani, e posibil să nu te fi născut.
21. Cine munceşte toată ziua nu mai are timp să câştige.
22. Viaţa e liniuţa dintre data naşterii şi data morţii.
23. Sărăcia nu se vindecă. A dovedit-o medicina fără plată.
24. Dacă într-un cuvânt de cinci litere ai comis şase greşeli, una e de prisos.
25. Un adult e omul care nu mai creşte în înălţime şi începe să crească în lăţime şi grosime.
26. Prietenii pot fi şi falşi, duşmanii sunt întotdeauna autentici.
27. Nu-ţi băga în cap toate fleacurile, fiindcă nu-ţi mai rămâne loc pentru prostie.
28. Un optimist este un om insuficient informat.
29. Femeile fac din nimic trei lucruri: salate, coafuri şi drame.
30. Uneori, când începi să frânezi, nu te mai poţi opri din frânat.
31. Dacă la o întrebare îţi răspunde un filozof, nu mai înţelegi ce-ai întrebat.
32. A doua căsnicie e victoria speranţei asupra experienţei.
33. Nu-i deloc greu să combini neplăcutul cu inutilul. E doar o chestiune de tradiţie.
34. Logica este ştiinţa care îi permite bărbatului să nu înţeleagă femeia.
36. Pe oaspete, oricât de bine l-ai hrăni, tot se îmbată.
37. Votca băută cu măsură e bună în orice cantităţi.

P.S. Primita pe mail de la prietenii de acasa.

CRACIUN FERICIT !!!!

2011-12-23T01:51:00.000-08:00

P.S. Ultimul videoclip este cel la care face Ioana referire in comentariul ei.

SINELE

2011-12-18T13:58:00.000-08:00

TURMA FAR' DE BANI

2011-12-07T10:49:00.000-08:00

Ecuatia 1

Omul = mancat + dormit + munca + distractie
Magar = mancat + dormit
Atunci:
Omul = magar + munca + distractie
Deci:
Omul – distractie = magar + munca
Cu alte cuvinte:
Omul care nu stie sa se distreze = Magar la munca

Ecuatia 2

Barbat = mancat + dormit + castig bani
Magar = mancat + dormit
Atunci:
Barbat = Magar + castig bani
Deci:
Barbat – castig bani = Magar
Cu alte cuvinte:
Barbatul care nu castiga bani = Magar

Ecuatia 3

Femeia = mancat + dormit + cheltuiala
Magarul = mancat + dormit
Atunci:
Femeia = Magar + cheltuiala
Deci:
Femeia – cheltuiala = Magar
Cu alte cuvinte:
Femeia care nu cheltuie = Magar

Daca includem ecuatia 2 in ecuatia 3
Barbatul care nu castiga bani = Femeia care nu cheltuie
Deci:
Barbatul castiga pentru a nu lasa Femeia sa devina Magar
(Postulatul1)
Si:
Femeia cheltuie pentru a nu lasa Barbatul sa devina Magar
(Postulatul 2)
Deci avem:
Barbat + Femeie = Magar + castig bani + Magar + cheltuiala
Atunci, din postulatele 1 si 2 putem trage concluzia:
Barbatul + Femeia = 2 Magari care traiesc fericiti impreuna!

P.S. - glumita de la prietenii din Germania

INTALNIRE DE GRADUL III CU O VIESPE

2011-12-07T00:50:00.000-08:00

O doamnă, foarte, foarte fitoasa, care locuieşte în Pipera merge (într-un Porsche Cayenne) la medicul său. Intra în biroul medicului şi striga:
- Doctore, e groaznic, am fost înţepata de o viespe.
- Haideti doamna, calm, spune medicul, probabil nu e mare lucru...
- Dar doctore, nu va dati seama seama, este extrem de ... cum să spun ... este îngrozitor de jenant, ştiti...
- Daca mi-ati spune intai unde ati fost muscata...?
- Aaaa, asta nu! In niciun caz!!!
- Dar sunt doctor, puteti sa-mi spuneti!
- Nu, pentru ca tratati toate prietenele mele si daca ar afla, viata mea sociala ar fi distrusa...
- Dar eu respect secretul profesional, nu voi spune nimanui, ziceti!
Atunci doamna se apropie de doctor, se asigura ca nu mai e nimeni in camera si-i sopteste:
- La MiniPrix, in Otopeni...

P.S. Glumita primita via email, de acasa, din patria muma...

TRECUTUL CA O POVARA ?

2011-11-28T05:57:00.000-08:00

Britanicii nu au uitat inca de anii dificili din cel de-al doilea razboi mondial. Zilnic poti urmari documentare, stiri, marturii si comentarii pe marginea subiectului; si cu toate astea, "campania" nu pare deloc agresiva, este evident ca nu se vrea sa se uite( caci cine are memorie scurta risca sa repete greselile din trecut). Interesant este faptul ca prezinta povesti ale oamenilor obisnuiti implicati, intr-un fel sau altul, in efortul de razboi; asta face ca nimeni sa nu se fi plctisit inca de subiect, faptul ca este vorba despre cum a trecut John prin razboi, ce i s-a intamplat lui Mary, cum a vazut lucrurile Elisabeth si ce i-a scris de pe front Charlie lui Margret.
As dori ca si la noi sa se acorde mai multa atentie trecutului; stiu ca noi am fost de partea gresita a baricadei, dar acum nu mai conteaza asta, conteaza ca oamenii, care s-au sacrificat atunci, au facut-o pentru tara lor. As vrea sa stiu ce s-a intamplat cu Ion, cum s-a descurcat Maria sa-si creasca singura copiii, in timp ce Vasile lupta in transee, ce au gandit si scris Gheorghe si Marin.....
Ar fi interesant sa stim mai multe despre trecut, ca sa intelegem ce vrem pentru viitor.
Am primit zilele trecute o "petitie" digitala privind anularea denumirii de rom atribuita tiganilor romani. Ar fi trebuit s-o semnez si s-o dau mai departe. Efort inutil. Romii au denumirea respectiva nu pentru ca a aprobat-o nu stiu care guvern din Romania, ci pentru ca acum cateva secole, dupa ce au traversat Europa, au ajuns si in insula britanica, unde intrebati de unde vin, au spus ca vin din tara oamenilor de la Roma. De aici provine denumirea de rom si limba romanis si n-o sa dispara datorita petitiilor noastre.
Io nu am nimic impotriva sa ma numesc dac, in loc de roman.In definitiv, romanii au cucerit si alte teritorii, iar faptul ca suntem singurii care vorbim o varianta a latinei vulgare nu este clar explicat nici pana in prezent. Dar nimeni nu poate contesta ca pe teritoriul actual al Romaniei au existat triburi geto-dacice (si chiar si civilizatii superioare celor egiptene sau grecesti dovedite, ca teritoriu, in sudul Romaniei si nordul Bulgariei de acum; din pacate au disparut complet din cauza repetatelor atacuri lansate de catre popoarele migratoare). Decizia de a ne numi Romania a fost una istorica si potrivita momentului respectiv. Ma intreb cat de potrivit mai este sa ne consideram urmasii unei civilizatii, in care nu ne-am nascut si care nici nu ne reprezenta ? In definitiv, noi nu aveam/avem pofta de a cuceri alte teritorii, nici dorinta de a crea imperii, nici setosi de sange si lupte nu ne aflam, eram/suntem destul de pasnici si daca eram/suntem lasati in pace cu oile si vinul nostru, nici nu ne doream/dorim mai mult......
Daca televiziunile romane ar avea inteligenta sa prezinte documentare pentru copii si adolescenti, piese de teatru pe intelesul lor, legende si povesti cu subiect istoric transformate in documentare atractive si lipsite de tonul rigid al manualelor scolare, poate atunci generatiile urmatoare ar avea sansa de a trai o alta poveste, una in care esti mandru ca esti nascut intre Carpati, ca esti fericit sa traiesti acolo si-ti iubesti neamul si tara. Ar fi o schimbare fata de dispretul, dezinteresul si dorinta de emigrare, care sunt atat de des intalnite astazi.

MUZICHIE

2011-11-24T00:37:00.001-08:00

IFOSE DE VEST

2011-11-20T13:47:00.000-08:00

Dupa ce a prezentat un documentar despre tiganii romani cersind prin Londra, televiziunea britanica ne delecteaza cu alt subiect: soarta unei fetite aflate cu ani in urma intr-un orfelinat, care acum isi tareste zilele in lumea subterana a aurolacilor. Mai multe nu stiu, nu am trecut de imaginile de prezentare. Sincer, nici nu vreau sa stiu, asa cum nici televiziunile britanice nu vor sa stie despre peisajele superbe din Romania, despre talentele si inteligenta de acolo, despre olimpicii care se intorc an de an cu rezultate bune, despre traditii, despre sufletul, inima si toate lucrurile care ne fac unici.
Vestul adora sa transmita imagini, alea care le convin lor, alea care-i prezinta pe altii in dezavantaj si impun comparatia. Am vazut zeci de imagini cu copiii scheletici si muribunzi din Africa, cu multimi care se lupta pentru o patura si un pumn de orez aruncate dintr-un camion cu "ajutoare", etc. Sincer, m-am saturat ! Africa nu inseamna numai asta, inseamna o civilizatie cu traditii extrem de interesante, o cultura care uimeste, o natura superba si oameni care merita mai mult decat sa fie priviti drept ratati.
Acelasi lucru i se aplica si Romaniei; stiu foarte bine, am simtitit de multe ori pe pielea mea, ca lucrurile sunt departe de a fi perfecte, dar prefer sa fie romanii cei care critica, pentru simplul fapt ca ei stiu exact despre ce este vorba, au respirat acelasi aer si cu tiganii si cu aurolacii si vad situatia mult mai bine decat se vede prin ceata din Londra.
In plus, nu ajuta la absolut nimic, si are un singur efect: efectul pe care l-ar avea o piatra aruncata in capul cuiva, caruia nu i s-au vindecat ranile de la bataia de ieri; ah, in plus, britanicii o sa ne priveasca si mai de sus, desi sufera de miopie cand este vorba sa priveasca in propria ograda, unde problemele cu violenta, drogurile, alcolismul, lenea si ignoranta sunt ca paduchii pe gaina pe care au sufocat-o pana si-a dat ultima suflare.

SINELE

2011-11-17T01:36:00.000-08:00

zece dorinte ce nu-ti dau pace
noua iubiri
opt temeri
sapte planuri de mai bine
sase locuri ce te cheama
cinci feluri de care ti-e pofta
patru carti pe care ai fi vrut sa le fi scris tu inaintea lor
trei filme la care inca te gandesti
doua cantece ce nu le poti uita
o fotografie pentru sufletul tau

Ziua a sasea: locuri spre care-as vrea sa-mi indrept pasii.
Intr-o ordine fara legatura cu importanta, mi-e dor de Brasov, mi-e tot timpul dor de Brasov, este locul unde ma simt acasa, chiar daca n-am locuit niciodata in cetate, am mostenit insa iubirea asta de la tata, care a fost foarte legat de oras si de amintirile lui de liceean crescut pe strazile orasului;
- rasete, tristeti, prima dragoste, plimbari, poezie, muzica, copilarie, adolescenta.....toate ma duc cu gandul la Mangalia-Sud, la inghetata, suberekul, placinta cu dovleac, Iani, turcul batran care venea pe plaja insotit de un magarus, fotografiile alb- negru cu chipuri zambitoare, plimbarile cu barca, saramura de peste, lipsa de griji, vacanta.......
- probabil ca inca mi-ar placea sa cutreier Sighisoara cand ninge cu fulgi mari peste cetate si vechiul cimitir;
- mi-e dor de Castellar de la Frontera, cu stradutele pietruite, casele stralucitor de albe, pisicile tolanite la umbra, balconul indragostitilor, florile ca un torent de culoare, vulturii rotindu-se dramatic deasupra castelului, de omleta cu patrunjel si berea rece;
- poate n-as zice nu pentru Platamonas, un orasel adormit din Grecia, cu taverne vechi si unde timpul pare a sta in loc;
- si daca ar fi sa-mi permit o calatorie intr-un loc unde n-am fost nicicand, probabil as alege intre Florenta si Paris si o data ajunsa acolo, mi-as pierde pasii departe de lumea organizata a turismului, pe stradute cu farmec si istorie( planurile mi le-as intocmi din timp, pe gustul meu si asortate cu celelate comori din cufarul cu amintiri).

FRANTURI

2011-11-16T05:14:00.000-08:00

"Un fiu este promisiunea pe care timpul o face unui barbat, garantia pe care fiecare, devenit tata, o primeste ca, intr-o zi, ce-i este aproape inimii si-i place cu deosebire va fi considerat nebunesc, iar persoana pe care o iubeste cel mai mult pe lume il va dispretui si nu-l va intelege decat prea tarziu".

"The rule of four" de Ian Caldwell si Dustin Thomason

ESTE GROZAV SA ....

2011-11-13T04:12:00.000-08:00

uneori iti zumzaie tot felul de intrebari pe la urechi, vechi imagini se perinda, se amesteca cu grijile unei zile in care n-ai timp nici sa respiri, iti doresti sa nu se fi intamplat, sa fii un magician si sa poti roti timpul cum iti convine tie...alteori citesti ceva si simti ca viata ta e mediocra, ca n-are sens, ca nimic nu are inteles; apoi te intalnesti cu un prieten a carui poveste esti fericit ca n-ai trait-o sau primesti o veste dureroasa de undeva, de departe, a mai disparut inca cineva, cineva pe care nici macar nu l-ai cunoscut, dar despre care stiai, nu prea multe, doar esentialul: ca era un om bun...
uneori esti plin de fantezie, de proiecte, de idei care se cer impartasite, alteori entuziasmul se poate masura in microni si te intrebi cat o s-o mai tii asa, cat o sa mai visezi cu ochii deschisi intr-o lume in care nimeni nu are timp sa se opreasca o clipa sa te intrebe de ce sau cum...
uneori nu vrei sa ai de-a face, nu vrei sa stii, nu-ti trebuie nimeni, ce rost are, oricum ei nu te inteleg, poti gasi frumusete in alte lucruri, conversatiile banale sunt risipire, desartaciune, pierdere, caci timpul nu-ti apartine, doar l-ai imprumutat, intr-o zi iti va fi luat fara avertismente si fara somatie..
.....................................................................................................
.....................................................................................................
totusi, totusi este grozav sa citesti o carte dupa care sa nu mai poti citi nimic altceva cu zilele, este grozav sa te intalnesti cu prietenii in fiecare sambata dimineata la cafenea si sa taifasuiesti despre cate-n stele si-n luna pana ti se face foame si cafeneaua se goleste de lume, este grozav sa gasesti inspiratie si frumos in arta, este grozav sa taci in doi si asta sa-ti umple inima pana la refuz de duiosie, este grozav, este inca grozav...

MUZICHIE

2011-11-02T14:26:00.001-07:00

Florence and The Machine

FRANTURI

2011-10-25T06:53:00.000-07:00

"The only things people can ever know about you are the ones you let them see".

The rule of four

SINELE

2011-10-19T02:10:00.000-07:00

FRANTURI

2011-10-18T07:02:00.000-07:00

"Never invest yourself in anything so deeply that its failure could cost you your hapiness".

The rule of four
Ian Caldwell & Dustin Thomason

SE INTAMPLA DIN NOU .....

2011-09-21T07:16:00.000-07:00

Din nou un roman s-a hotarat sa se faca de ras in Gibraltar. A fost trimis urgent in puscarie sa se linisteasca cativa ani. Motivul: furt calificat.
1. E greu sa furi intr-un oras mic si cu o politie vigilenta.
2. Cam scump biletul de avion pana aici, nu prea se merita sa te deranjezi, cand te poti face zilnic de ras la tine-n tara.
3. Io nu mai spun la nimeni ca sunt din Romania, dupa 2 condamnari intr-o luna de zile si alte nenumarate talharii pe la vecinii spanioli, zau daca n-am inceput sa ma simt bizar, cand trebuie sa spun de unde vin.
4. Saluti a tutti! Aqui il tempo è bello. E l'autunno, ma è ancora caldo e bene. Spero che siete tutti bene e ci auguriamo di avere una caduta bella.
Arrivederci.

NOIEMBRIE, DIETE PUTERNICE PENTRU OAMENI PUTERNICI, ADEVARURI CE NU PLAC SI GANDURI DE TOAMNA

2011-09-16T01:16:00.000-07:00

Daca este sa ma iau dupa statistica, una dintre cele mai interesante chestii pe care le-am publicat pe blogul in engleza are titlul "Noiembrie 2009". Este doar o fotografie banala, dar zau daca n-am intrat la idei....trebuie ca ceva foarte important s-a intamplat in luna si anul respective. Inca nu m-am ostenit sa caut, dar sigur sterg postarea respectiva, in felul asta lider o sa ramana printul Charles, caruia ii curge sange vampiresc prin vene si Scarecrow, formatia in care a cantat Clive prin anii '70.
Cu blogul romanesc problema este mai simpatica: nu chiar lider, dar printre cele mai citite posturi, este cel despre cura de slabire pentru barbati.Sunt convinsa ca, de fapt, cautarea unei retete de slabire de catre sexul puternic si grasut se face la modul serios, numai ca...dezamagire, postul meu este preluarea unei glume banale si nu tocmai "ortodoxe". E drept ca ideea nu este rea, dar te pui cu nervii oamenilor in conditii de criza ?
Oricum dispare si ala cu un simplu "delete"si vor ramane doar plictisuri cotidiene. De exemplu, faptul ca in UK au fost descoperite vreo 24 de persoane, printre care si 2 romani, tinuti in conditii de mizerie, ca sclavi, batuti si tratati inuman de catre un grup de "travellers". Nu stiu cat se stie in Romania despre ce s-a intamplat in Londra in luna august sau despre faptul ca violenta este o problema reala cu care autoritatile britanice se lupta de ani buni, fara a ajunge la niciun rezultat. Dar, probabil nu se vrea sa se stie prea mult. La ultima vizita acasa, cunostinte si prieteni se agitau sa-si trimita copiii, dupa terminarea liceului, la studii in Anglia, la nu conteaza ce universitati sau ce specialitati, numai Anglia sa fie. Bineinteles ca problemele legate de adaptare, de limbaj (pe care noi ne inchipuim ca-l stim, numai ca in scolile noastre se preda engleza literara si nu slang, adica ce se vorbeste curent cu diverse accente, care o fac si mai de neinteles), violenta de pe strazi, mentalitatea diferita, preturile mari, tentatiile inerente pentru tinerii de 19-20 de ani, printre care alcoolul si drogurile, imposibilitatea de a-ti ajuta copilul aflat in situatii dificile sau de a-l supraveghea cumva...toate astea nu intereseaza pe nimeni. De multe ori m-am gandit sa scriu despre ce se intampla cu adevarat intr-o societate occidentala, care si-a pierdut de mult stilul patriarhalo-traditional. Dar, probabil ca putini vor citi si si mai putini vor crede sau vor lua in seama. Mai bine scriu retete de slabire pentru barbati. Pe bani.

SINELE

2011-09-08T07:59:00.000-07:00

VAZUT, PLACUT

2011-09-01T02:35:00.000-07:00

- Anna Kern - fotografie
- Anna Williams - fotografie
- Pia Ulin - fotografie
- Tatiana Dorokhina - ilustratie

O PICATURA INTR-UN OCEAN DE GANDURI

2011-08-29T08:09:00.000-07:00

SINELE

2011-08-25T02:07:00.000-07:00

CE MI-AR PLACEA SA-MI ADUCA MOS CRACIUN

2011-08-24T02:52:00.000-07:00

Mai multe imagini, aici.

SINELE

2011-08-22T02:29:00.000-07:00

ROMANII FAC SENZATIE IN GIBRALTAR

2011-08-21T09:11:00.000-07:00

Saptamana trecuta, am auzit la stiri ca trei romance au fost arestate de politistii din Gibraltar, sub acuzatia de furt. Dupa metoda de operare, am dedus ca apartineau comunitatii rrome (au luat "prin invaluire" o femeie si ducand-o cu vorba, i-au pus in jurul gatului niste margele, sustragandu-i in acelasi timp bijuteriile de aur).
Fapta a provocat valva, fiind ceva cu totul nou prin zona, turistele bronzate(fapt confirmat a doua zi) ajungand sa fie subiect de prima pagina in ziarul "Chronicle". Acum mediteaza, la racoare, pentru o jumatate de an.
Nu incetez sa ma intreb cu ce suntem vinovati, noi astia, fraierii, care ne-am vazut toata viata de treaba noastra, ca respiram acelasi aer mioritic cu unii care nu inceteaza sa-si bata joc de numele unui intreg popor...
Si nu incetez sa ma mir cum de-i taie pe unii capul, sa vina intr-un oras extrem de mic, cu doar 30 000 de locuitori ( in Campina, judetul Prahova sunt 38 000 locuitori si are suprafata de 24 km patrati) si cu o suprafata de 7 km patrati, unde n-ai nici unde sa te ascunzi, nici cum sa te pierzi in multime, cu ideea fixa de a da tunuri, de a fura fara a fi bagati in seama sau de a pacali o politie extrem de vigilenta ?
Tot asa, nu inteleg cum de unii au impresia ca aici, daca e soare si cald, e si loc de un viitor ferice. Unde ? Intr-un oras cat un varf de ac ? E ca si cum, eu, as emigra din Ploiesti la Snagov, cu ideea fixa ca acolo, sigur, o sa-mi gasesc un loc de munca mai bine platit ca-n Ploiesti, o sa-mi dea casa primaria, pot sa-mi deschid o afacere si cate si mai cate....Nu stiu cum se vede din Romania, dar probabil ca nu la dimensiunile reale.
Gibraltarul nu este un loc unde sa dai tunuri, si nici un loc unde poti emigra pentru o viata mai buna. Esti primit cu bratele deschise doar daca ai bani seriosi in banca sau daca esti cetatean britanic.In rest nu ai drepturi, nu-ti da nimeni nici casa, nici asigurare medicala gratis, nu exista universitati, nici locuri prea multe de munca, iar cand te angajezi esti platit cu 5 £/ora, din care, singura chiria pentru un apartament cu 2 camere foarte mici, fara balcon si cu bucataria pe unul din peretii sufrageriei, te costa 750 £/ luna.
Stiu cativa romani care lucreaza aici, majoritatea insa locuiesc in Spania, si toti muncesc pe rupte, 6 zile/ saptamana, de la 9,00 la 19,00 si se plang ca nu au timp de nimic altceva; vreo doi locuiesc in Gibraltar, dar sunt casatoriti cu cetateni gibraltarieni.
Ca orice destinatie turistica, Gibraltarul este frumos cand este vizitat in vacanta; in rest este ca orice loc din lume: trebuie sa muncesti si sa respecti legile.
Fiecare face cum doreste, unii tin neaparat sa emigreze, altii se simt mai protejati intre ai lor, insa indiferent ce decizie iei, nu trebuie sa fie una de moment, mai ales daca ai si familie de sustinut. Nu stiu daca, in situatia prin care trec majoritatea tarilor, mai este timpul de tunuri, furtisaguri sau cai verzi pe pereti; cred ca a sosit timpul sa ne folosim mintea, mainile si talentele cu care am fost inzestrati; este mai bine sa lucrezi ceva care-ti place, la care te pricepi si din care iti poti intretine familia; in plus dai un exemplu personal si, poate, in timp, aia de umbla prin lume dupa furat, cersit si alte dracii, s-or reprofila, daca raman in minoritate, ca o teapa in ochii tuturor. Nu stiu, zic si io....

SINELE

2011-08-20T08:33:00.000-07:00

Da, stiu e un porc, dar este tare "dulce"....xxxx

O PICATURA INTR-UN OCEAN DE GANDURI

2011-08-19T11:19:00.000-07:00

DIMINETILE UNEI DILETANTE

2011-08-19T10:56:00.000-07:00

Diminetile mele incep cu Ernesto. Uneori Clive este inca acasa, bandu-si ceaiul lui de englez, uneori e plecat de mult. Ernesto, tipete de pescarusi, zgomot de motociclete si vorbe strigate inspre orice directie se poate, cam asta ma asteapta cand deschid ochii.
Ernesto locuieste la parter, e pensionar si isi petrece mai tot timpul in fata blocului. Nu e un singuratic, are multi prieteni care-l viziteaza, pe rand sau in grup, iar Ernesto le face conversatie la toti, cu multa bucurie; dupa ce pleaca, le spala masinile sau motocicletele; apoi marsaluieste intre ghena de gunoi, parcarea din spate si intrarea in apartamentul lui; este foarte atent, ca nu cumva cineva sa-si parcheze masina pe spatiile inchiriate pe bani buni de catre locatari; Ernesto nu aude prea bine si de aceea vorbeste tare, foarte tare, facand astfel posibil ca diminetile mele sa inceapa cu el.
In rest, imi savurez nessul decofeinizat cu lapte, rod biscuiti cu crema sau smochine, timp in care imi verific corespondenta. De abia apoi, ma apuc de lucruri mai serioase: drumuri prin oras cu tinte precise, treburi casnice, pachete de la vama unde cum ma vad ma si intreaba: "Beads, senora ?", "Si, beads", etc....totul pana la ora 13,30 cand Clive se intoarce acasa si Ernesto se retrage mai la umbra.
Diminetile mele n-au aratat intotdeauna asa, au fost multe dimineti pe care le-am urat, inca de cand m-au trimis la gradinita si pana am renuntat la un servici 7/15 in slujba unei anumite companii sau persoane particulare; cel mai mult mi-au placut diminetile de vacanta, de concediu de odihna, de weekend si oricare alta dimineata in care m-am putut trezi tarziu si nu m-a fortat nimic sa alerg, incapabila sa scot vreun cuvant, prin apartament si apoi pe strada, ca sa ajung intr-un loc unde nu-mi doream sa fiu.
Diminetile perfecte au soare filtrat printre perdele, siguranta ca ma aflu in apropierea marii si ca pot respira si simti libertatea. De ceva timp diminetile astea il cuprind si pe Clive, chiar daca Ernesto se baga si el in poza. Cam atat.
Ideea postului vine de la Cristina, ale carei lepse imi plac si nu zic nu xxxx

AM INTRAT IN RANDUL LUMII

2011-08-03T00:20:00.000-07:00

Din ciclul: "Am facut-o si p-asta!" - cununia noastra civila

In ultima poza, dreapta jos, regina Elisabeta a II-a supravegheaza ceremonia, cu gandurile aiurea, evident din cauza ca i-am retezat capul cand am creat colajul, nu din alt motiv.

Ofiterul Starii Civile isi iubeste meseria atat de tare incat are albume intregi cu fotografiile cuplurilor pe care le-a casatorit.

Juramantul care trebuie rostit de catre miri este in engleza veche facandu-te sa te gandesti la Shakespeare si timpurile lui.

Daca sunt in toane bune poate adaug si fotografii de la restaurant, he, he, he...

P.S. Au trecut 5 zile si inca nu am reusit sa adun toate fotografiile, sunt imprastiate pe la 5-6 prieteni. Sper ca saptamana viitoare sa le am pe cele care ma intereseaza si atunci le pot adauga aici.

Pana atunci, mai pun o fotografie care-mi place, cu trei dintre fotografii amatori care au "lucrat" pentru noi: Gilly, Sanne si Mark.

Update 15 august:

Doua noi poze, de grup:

Rudele, sau mai exact o mica parte dintre rudele lui Clive (si anume aia pe care i-am invitat, he, he, he....)

Prietenii (astia sunt toti, n-a scapat niciunul). Printre ei, englezi, doi gibraltarieni si o daneza.

Ca ocupatii: un inginer, un manager de banca, un sofer de taxi, o pictorita, doi muncitori in constructii, un arhitect, un administrator de scoala, sase pensionari, un liceean, doi studenti si o sotie de multi-milionar in divort. Varstele sunt cuprinse intre 17 si 70 de ani. Diversitatea face viata interesanta.

Alte fotografii, in curand.

NOTA: 9 septembrie.In sfarsit pot sa adaug cateva fotografii de la restaurant:

No, No, No......

2011-07-24T09:22:00.000-07:00

VAZUT, PLACUT

2011-07-23T06:40:00.000-07:00

- Jacquelin Maloney - ilustratie
- Bojana Dimitrovski - ilustratie
- Anita Lozar - ilustratie
- Nina Jorgensen - ilustratie

DIN INTELEPCIUNEA CELOR MICI

2011-07-21T03:43:00.000-07:00

Un nou text primit pe mail (este posibil sa fie deja cunoscut) si care merita pastrat in arhiva:

"Pământurile erau arse şi crăpate, frunzele, îngălbenite sau chiar sfoiogite de arşiţă, abia se mai tineau pe crengi. Iarba de pe pajiști şi fâneţe se ofilise cu totul. Oamenii erau îngrijorati și nelinistiti. Cercetau mereu cerul ca de cristal. Niciun norisor. Albastru de cobalt! Săptămânile se însirau una după alta tot mai fierbinți. De luni de zile nu căzuse nici un fir de ploaie! Preotul se hotărî sa organizeze în piațeta din fața bisericii o ora de rugăciune pentru a-L implora pe Dumnezeu pentru ploaie. La ora stabilită, piațeta era plină de lume. Mulți aduseseră obiecte care dădeau mărturie despre credința lor. Preotul privea cu admirație Bibliile, cărţile de rugaciune, icoanele, crucile etc.. Atentia îi fu atrasă, însă, în chip deosebit de o fetiță care stătea cuminte în primul rînd, avînd în mînă o umbreluţă.
A te ruga înseamnă să ceri ploaia, a crede, însă, înseamna să-ţi iei umbrela!"

N.R. Ar fi grozav daca textele care circula pe mail, devenind astfel bun public, ar purta si numele autorilor. Asa este cinstit, sa-i dam cezarului ce-i al cezarului si, in plus, sa stim cui sa fim recunoscatori pentru vorbele de duh.

MUSAFIRII SI NIMICUL

2011-07-19T13:44:00.000-07:00

Am avut musafiri pentru 4 zile, nu spui de unde, dar nu din Romanica. .......Asa incepea textul pe care doream sa-l scriu astazi. Pe parcurs, insa, m-am razgandit. Probabil dupa ce-am aflat ca Brian Stoker e britanic, si nu american, cum gresit credeam io, dar inainte de a urmari show-ul (sau mai bine soul, ca sa-i multumesc pe cei ce resping adoptarea cuvintelor din alte limbi de circulatie internationala, ca shoul nu e frumos, nu se cade sa scrii, iar spectacol nu cred ca se potriveste si altceva n-am la indemana acum, ca de abia am scapat de musafiri, am fost pe la vreo doi doctori, am facut conversatie cu o romancutza simpatica ce se marita in doua saptamani cu un polonez, am dat de mancare la nationalitatile conlocuitoare din garsoniera si alte activitati despre care nu vreti sa stiti nimic, sunt sigura).
Treaba e ca iar am primit un text pe mail, care zau de nu mi-a placut, arata cat de tare-i intereseaza pe altii de noi, contrar cu convingerea unora din tara, cum ca, noi si energiile noastre, am fi buricul pamantului:
"Un studiu demarat de comitetul pe probleme de lingvism al Uniunii Europene a relevat, în mod absolut surprinzator, ca 95.26% dintre români înteleg spontan limba oficiala a Republicii Moldova, respectiv, limba moldoveneasca. Fenomenul este cu atât mai teribil, cu cât limba în cauza este, dupa cum probabil se cunoaste, una dintre cele mai noi limbi indo-europene, aparuta pe planeta de abia doua decenii, mai exact, în anul 1989. Uluiti, cercetatorii britanici afirma ca singura explicatie plauzibila este ca românii sunt înzestrati genetic cu inteligenta deosebita, talent în comunicare si o profunda înclinatie spre limbi straine. Un argument invocat în sprijinul acestei teorii este si acela ca procentul de 4.74% din populatie care nu manifesta o asemenea întelegere spontana este reprezentat de minoritati nationale, în special, ungare, care de asemenea, nu înteleg nici limba româna. Studiul a fost demarat de autoritatile europene, în încercarea de a cuantifica necesarul de traducatori autorizati din limba româna, în "limba moldoveneasca". Nu-i banc, dar e bun !......"

Asta a fost, m-am amuzat, in lipsa de alte idei mai in ton cu moda.
Acum chiar ma retrag, m-a obosit teribil nimicul, adica incercarea de a asculta timp de 4 zile conversatii bizare, de a astepta ca musafirii sa puna punct la sirul de beri, lichioruri, vodci si alte tarii baute la bar si sa trecem pe solide, ca io pe caldura asta nu beau decat apa tonica, nu ma pacalesti nici cu o bere, dar parca mi-ar placea sa apuc sa mananc macar o data pe zi, daca nu e cu suparare....
In plus ma enerveaza mentalitatea cu care supusii unor coroane regale inca se mai cred stapanii lumii si au impresia ca toata lumea s-a nascut in pub, se tatueaza in fiecare zi, isi infige cercei in orice bucatica de piele disponibila, face si desface mariaje pe bancheta din spatele masinii, paraseste scoala la 15 ani si-si insulta parintii.
Ma duc sa ma culc, poate pana maine-mi trece...orice s-ar crede, nu este intotdeauna placut sa traiesti printre straini...asa cum am mai spus, moneda are doua fete, exista plusuri si minusuri, adaptarea nu se sfarseste niciodata.
Noapte buna....

FRANTURI

2011-07-18T06:38:00.000-07:00

Nu ca s-ar gandi tot timpul la asta, dar se stie: memoria joaca feste, uiti ceva important si-ti amintesti ce n-ai nevoie. Nici nu vrea sa se lase purtat de ganduri duioase, ce-a fost a fost, si s-a dus de mult. Totusi, pe caldura asta, parca ar pica bine ceva miros de brad, ozon cat cuprinde si .....ea, chiar ea, nu doar o figura stearsa, pe care nu mai nimereste sa potriveasca ochii, gura sau ridurile, pe care nici nu le avea pe vremea aia.
Isi aduce aminte cum au mers ore-n sir, aiurea, invartindu-se-n cerc, in cautarea unui refugiu; pana la urma s-au oprit langa un izvor unde i-au surprins caprele de munte, topaind din stanca-n stanca; au mancat ceva, au facut poze pentru eternitate si colegi invidiosi si pe urma au coborat; culmea, acum au dat peste refugiu, ars, doar cateva barne ramase si zmeura coapta intre ruine.
Ajunsi in Busteni, s-au oprit langa telecabina, au luat o punga de pufuleti si doua beri si au stat asa masurand din priviri muntele, pana s-a inserat de-a binelea.
Dupa inca o ora de mers, acasa, au pus si de-un gratar, asa pe-ntuneric, sub cerul plin de stele si-nconjurati de tacere.

N.R.: fragment din romanul pe care n-o sa-l scriu niciodata.

FRANTURI

2011-07-13T01:32:00.000-07:00

"Am lucrat cu spor astazi, pot fi multumit de mine. Am pus creionul deoparte pentru ca s-a facut tarziu. S-a inserat deja. Din cealalta camera razbat vociferarile copiilor mei si vocea impaciuitoare a sotiei mele. Sunt sanatos si bogat. Doamne, sunt atat de nefericit !!!
Dar ce spun eu aici ? Nu sunt nefericit, nu am pus deoparte creionul cu care am scris zeci de pagini, nu sunt insurat, nu am niciun copil sau inca o camera, nici destui bani si nici macar seara nu este."

Autor: Enrique Vila-Matas
Roman: Bartleby & Co

TEMA LA MATEMATICA

2011-07-12T00:48:00.000-07:00

Deci dragostea include/implica santaj. Santajul nu include/ implica dragoste.
Asta inseamna ca dragostea departe de a fi un sentiment nobil, poate fi doar mai mic sau cel putin egala cu santajul. Atunci ce este casatoria ? O intelegere intre doua persoane care s-au santajat reciproc, un fel de pact tacit de a inceta, pentru o perioada, ostilitatile sau doar o alianta temporara cu scop pur material ?
Si cum e cu relatia dintre parinti si copii, poate ea fi reprezentata de un balansoar aflat in permanenta miscare, fluxul puterii mutandu-se cu iuteala dintr-o parte intr-alta ?
Cine stie ?

VAZUT, PLACUT

2011-07-11T10:52:00.000-07:00

- Adam Pekalski - ilustratie
- Jackie Mancuso - ilustratie
- Elly Chen - ilustratie
- Heather Bryant - ilustratie

ZAMBET DE WEEKEND

2011-07-10T00:07:00.000-07:00

Un cocos vine in fiecare dimineata in cotetul celor 10 gaini.
Pe 9 dintre ele le saruta, ultimei ii smulge o pana. Si-asa zi de zi pana cand ultima se zburleste la el si-l intreaba:
- Pe celelalte 9 le saruti, dar mie imi smulgi mereu cate-o pana! De ce??
Cocosul o priveste languros si-i raspunde suav:
- Pe tine te vreau goala, baby ...

P.S. Primit pe mail, de acasa....

MUZICHIE DE GRADINA

2011-07-08T05:45:00.001-07:00

Jam session in gradina, sambata trecuta, la sfarsitul unei "zile de nastere" a unuia dintre prietenii nostri.
De la stanga la dreapta: Ponsy, Clive, Iain si Stanley.
Doar improvizatie; Ponsy a fost cel care a "inventat" pe moment linia melodica, ceilalti l-au urmat asa cum au simtit ....

DE LA LUME ADUNATE

2011-07-07T00:39:00.000-07:00

Citat dintr-o scrisorica primita de la finante:

...."Suntem nevoiti sa va returnam declaratia fiscala cu rugamintea sa o revedeti si sa faceti corecturile necesare, deoarece nu putem accepta raspunsul dvs. de la rubrica PERSOANE AFLATE IN INTRETINERE unde ati trecut Guvernul, Parlamentul, functionarii administratiei locale, judetene si de stat precum si cateva milioane de tigani".

He, he,he....primita pe mail de la prietenii din tara.

FRANTURI

2011-07-06T10:30:00.000-07:00

"Ah, daca am putea fi intr-adevar si cu sinceritate piosi....Piosi ca batranul profesor Carl Beyer din Praga, care m-a operat si inainte de a o face, a ingenuncheat si s-a rugat. Daca am putea fi ca acest faimos chirurg care n-a lasat niciun ban cand s-a stins din viata, pentru ca i se parea un pacat sa accepte mai multi bani decat avea nevoie zilnic, care chiar le daruia pacientilor saraci tigarile pe care le primea, fumand in schimb chistoacele abandonate de ei. Daca am putea fi ca acest om care a fost ridiculizat si exploatat, toata cariera lui, de catre colegii cu mai mult simt al afacerilor. Era un visator si nu un om de stiinta, nu un doctor, ziceau cei care luau taxe uriase pentru un consult sau o operatie si a caror "piata" o strica.
Omul asta stia ca este mai usor sa nu ti se spuna cu exactitate cand vei muri. Da-i unui muribund o sansa dintr-o suta si el va muri impacat....Acest doctor batran, care a vazut mii de pacienti murind a refuzat sa le spuna adevarul, a continuat sa-i consoleze pana la ultima suflare: Va fi mai bine in curand, le spunea si din punctul lui de vedere, al unui om pios, chiar asa era."

-din lecturi de voie-

VIATA DE DUPA FACEBOOK

2011-07-04T03:35:00.000-07:00

Acum ceva timp am renuntat la contul pe Facebook. Ma cam plictisea, nici nu mai imi aminteam de ce l-am deschis, oricum nu se mai potrivea cu vremurile.Nu stiu daca este pentru totdeauna, nu e bine sa faci afirmatii categorice, ca nu stii cand iti schimbi parerile. Oricum nu-mi lipseste.
Viata de dupa Facebook e ca si aia dupa ce te lasi de fumat: mai putin "imbacsita".

VAZUT, PLACUT

2011-07-04T03:30:00.000-07:00

- Rossana Bossu - ilustratie
- Casy Crisenbery - ilustratie
- Brittany Guarino - ilustratie
- Nina Victor Crittenden - ilustratie

IERI, AZI, MAINE - CALATORII VIRTUALE

2011-06-17T03:25:00.000-07:00

Insula Celor 20 000 de Sfinti se gaseste in Tara Galilor. Christine Evans a locuit acolo mai mult de jumatate din viata, sotul ei lucrand ca ingrijitor la far, iar in timpul liber ca pescar. Chiar si acum, dupa ce s-au mutat, Christine revine in timpul verii, caci aici isi scrie poeziile, sub influenta acestui loc mistic.
Nu sunt multi locuitori, insula este bantuita de vant si vreme rea, curentii, fluxul si refluxul jucand roluri importante in viata de zi cu zi; uneori vremea este atat de capricioasa incat insula ramane izolata cu saptamanile.
Este cunoscuta inca din secolul al 5-lea, cand a devenit un refugiu pentru credinciosii persecutati, iar prima biserica construita aici, astazi in ruina, dateaza din secolul al 6-lea. Multi pelerini au preferat sa ramana, au murit aici, iar mormintele lor inca mai pot fi vazute si astazi; de aici si denumirea locului.
Se mai crede ca aici ar fi fost Avalon, locul unde regele Arthur si Merlin sunt inmormantati, dar cine stie daca ei au existat cu adevarat ?
Incepand cu anul 1826 devine necesara alegerea unui "rege" , care avea dreptul de a judeca neintelegerile si de a stabili dreptatea printre fermierii si pescarii care traiau pe insula, obicei care a functionat pana dupa primul razboi mondial.
Nu stiu daca este tentanta ca destinatie de vacanta, insa mi se pare ca o astfel de calatorie, de izolare intr-un loc spiritual, ar fi binevenita, caci din cand in cand o rupere de lumea civilizata este o binecuvantare. Poate aici, pe insula celor 20 000 de sfinti, poate in alta parte....

FRANTURI

2011-06-16T08:47:00.000-07:00

"Prefer ca in gradina mea sa fie mai multe pasari decat cirese, caci fructele sunt recompensa pentru cantecul lor. In definit cirese poti cumpara, dar cantecul unei pasari nu este de vanzare".

Joseph Addison, Richard Collier

TOT DESPRE FAMILIE

2011-06-15T00:43:00.000-07:00

La aniversarea a 20 de ani de la casatorie, dupa ce Ion si Maria au sarbatorit, Ion iese pe balcon si incepe sa fumeze tigara dupa tigara.

- Ce-ai patit Ioane?
- Mai stii acum 20 de ani cand ne-a prins taica-tu in masina?
- Da!
- Mai stii ca mi-a zis ca daca nu te iau de nevasta fac 20 de ani de inchisoare?
- Da!
- Maine ieseam, ma!

FAMILIA, ASA CUM TI-ESTE REPARTIZATA

2011-06-14T01:52:00.000-07:00

"Behind the Scenes at the Museum" de Kate Atkinson este o carte scrisa cu umor si talent. Ne vorbeste despre familie, asa cum noi n-am avea curajul s-o facem. Premiata si apreciata, cartea descrie, pentru cine vrea sa stie, realitatea nefardata a relatiilor dintre parinti si copii in societatea "civilizata". Nu lipsesc obsesiile si mandriile britanice: familia locuieste intr-o casa foarte veche bantuita de fantome, nu departe de locul unde s-a nascut Guy Fawkes, Dick Turpin a fost executat si Robinson Crusoe a trait cativa ani; nu lipsesc povestile despre implicarea in cele doua razboaie mondiale, subiect drag britanicilor; pub-ul unde capul familiei isi face cuceririle si-si trage sufletul nu lipseste nici el; calatoriile prin lumea larga(Australia este una dintre destinatiile favorite, nu numai pentru ca a fost candva una dintre bijuteriile coroanei regale, ci mai ales pentru vremea blanda si pentru iluzia ca-si pot schimba viata in bine, repede spulberata de salariile mult mai mici, dar totusi un loc unde copiii pot creste intr-un mediu mai putin violent decat in UK) si dorinta de a-si gasi radacinile(indiferent cine esti, trebuie sa-ti faci arborele genealogic, exista o adevarata fascinatie de a rascoli prin viata unor stramosi, care au avut o viata banala si asa cum au venit, au si plecat)se regasesc, fara urma de indoiala.

Este o lectura placuta, poate fi plictisitoare pe alocuri, daca nu esti de-al lor; mie mi-a placut, banuiesc ca are elemente autobiografice sau oricum porneste de la o poveste reala.

Pentru alta parere, mai nuantata, Crin va sta la dispozitie.
Va recomand sa cititi cartea, nu vreau sa divulg prea mult, caci ce farmec ar mai avea ?

MUZICHIE

2011-06-13T01:39:00.001-07:00

DEEP WATER

2011-06-12T12:20:00.000-07:00

You found me when I was in between
We were always in too deep of water
And deep water is where we will stay

Now that the odds are stacked against us
Do you want to give up?
Have you had enough?
If so please don’t confess

We always get so close to the ending
Somehow the movie starts rewinding
We get so sick of all this pretending
Somehow we play those same characters all over again

Trapped in this bubble
I wish it would just burst
Then someone could get hurt
I don’t want it to be me

Now that the walls are closing in
Do you hate me?
Will you seek revenge?
If so please don’t disclose

We always get so close to the ending
Somehow the movie starts rewinding
We get so sick of all this defending
Somehow we reprise those same roles all over again

Living separately without warning
Barely breathing above water
This heart is on fire
But no one can burn me out

Now that the light is flickering
Do you have any reservations?
Have you lost interest in me?
If so please no justification

We always get so close to the ending
Somehow the movie starts rewinding
We get so sick of all of this bending
Somehow we play those same characters all over again

You found me when I was in between
We were always in too deep of water
And deep water is where we will stay

Now that the odds are stacked up against us
Do you want to give up?
Have you had enough?
If so please no explanation

We always get so close to the ending
Somehow the movie starts rewinding
We get so sick of all of this pretending
Somehow we play those same characters all over again

Christine Evans

VAZUT, PLACUT

2011-06-11T08:22:00.000-07:00

- Olga Bennett - fotografie
- Joy Steuerwald - ilustratie
- Jennifer A Bell - ilustratie
- Polly Eltes - fotografie
- Rossana Bossu - ilustratie

FRANTURI

2011-06-10T00:55:00.000-07:00

"Turistii astia, spune Italianul. Fac prea multe fotografii. E tare trist.... Vin de atat de departe, doar ca sa-si faca fotografii nereusite unii altora. Orasul asta este prea mare pentru ei. Prea multe tablouri, prea multe biserici, prea multe statui. O hoarda de turisti facand fotografii. Vezi Domul ? va intreba cineva. Tot ce pot vedea este ceafa ta, va raspunde celalalt."
CS Richardson

CARTEA, MARFA DE UNICA FOLOSINTA ?

2011-06-09T02:06:00.000-07:00

In scurta mea trecere prin patrie, nemaiavand contractul activat la cablu, mi-am petrecut serile citind. Recitind. Prima alegere a fost "Panza de paianjen" de Cella Serghi. Celelalte nu mai conteaza. Reactia prietenelor mele a fost surprinzatoare: " Cum de poti sa recitesti asa ceva ? Eu una, n-as mai putea...." Si n-a fost doar una dintre ele,ci trei, cuvintele fiind aceleasi, desi nici macar nu se cunosc intre ele.
Mie cartea asta imi place, am recitit-o de cateva ori si mi-a placut de fiecare data, nu mi s-a parut ca si-a pierdut ceva din prospetime sau din farmec. Categoric eu m-am schimbat, nu mai sunt aceeasi ca la16 ani, cand am citit cartea pentru prima data. Dar intotdeauna o sa pastrez nostalgia pentru litoralul romanesc, asa cum l-am cunoscut cand eram copil. Si pe fondul asta se poate mula orice poveste de dragoste.
Petrec mult timp pe internet sau in fata televizorului, dar nimic nu se compara cu placerea de a ma refugia intre paginile unei carti bine scrise. Mi se pare mie sau parte din literatura asa zis clasica se poate reciti la orice varsta ? Fiecare reluare iti poate aduce surprize, fie ca te-ai schimbat, fie ca doar esti intr-o alta stare sufleteasca sau privesti viata prin alti ochi.
Nu cred ca o carte o data citita este buna de aruncat la gunoi, asa cum altcineva mi-a sugerat ca as putea face cu diversele carti ramase acasa, in biblioteca. Nu stiu ce-mi rezerva viata, dar nu ma vad batrana si singura petrecandu-mi timpul in fata micului ecran pana la abrutizare sau barfind cu vecinele de scara. Ma vad cu o carte in mana, linistita, intr-o lume care nu este a mea si care nu ma poate atinge cu nimic rau, dar imi poate alina sufletul si-mi poate aduce inspiratie.
Stiu ca astazi, multi nu sunt interesati de lectura, se multumesc cu Facebook, dar de ce am face ca ceilalti, de ce nu am incerca sa ne definim personalitatea si sa ne cream acea atmosfera care ni se potriveste ? Nu cred ca fericirea are cont pe Facebook sau e platita de televiziunile private flamande dupa audienta. Cu siguranta este in alta parte, sub alta forma, poate alaturi de familie, sau in natura, printre carti, sau in muzica, pe un stadion....depinde de fiecare....Imi plac multe alte lucruri,dar categoric, pentru mine cartea nu poate fi doar o marfa de unica folosinta.

MAXIME

2011-06-08T01:40:00.000-07:00

DOAR PENTRU CEI CU SIMTUL UMORULUI:

- Stiu ca sunt prost, dar cand ma uit in jur prind curaj!
- Cand un barbat iti fura nevasta, nu e razbunare mai buna decat sa-l lasi sa o pastreze (Sacha Guitry)
- O fi bine in Rai, dar cele mai interesante persoane nu ajung acolo.(Nietzsche)
- In viata nu conteaza daca pierzi sau castigi. Conteaza daca pierd sau castig eu... (Winston Churchill)
- Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face. Ca nu toata lumea are aceleasi gusturi. ( G.B. Shaw)
- Paradoxul homosexualilor este ca, desi nu reusesc sa se reproduca,sunt in fiecare an din ce in ce mai multi. (Tristan Bernard)
- Statisticile sunt precum costumele de baie: iti arata ce stie toata lumea si iti ascund exact ceea ce ai fi vrut sa afli. (Georges Vedel)
- Un barbat nu este complet daca nu este insurat. Abia atunci este terminat.(Robert Frost).
- Cine a zis ca sexul este un raspuns? Sexul este o intrebare. "Da" este raspunsul. (Woody Allen)
- Daca te lasi de fumat, de baut si de femei nu traiesti mai mult...doar ca ti se pare ca timpul trece prea incet. (Clement Freud)
- Nu e bine sa fii obligat sa alegi intre Rai si Iad. Prieteni buni gasesti in ambele locuri. (Mark Twain)
- Dragostea e oarba? Nu. E doar putin presbita: nu vede nici un defect pana nu se indeparteaza putin.
(Drew Barrymore) ( Casatoria iti reda vederea …)
- Orice optimist nu e decat un prost fericit. Desigur, pesimistul e doar prost. (Louis Bernanos)
- Culmea lenei este sa te scoli la sase dimineata ca sa ai mai mult timp de stat degeaba. (Tristan Bernard)
- Primul barbat care s-a insurat poate fi iertat. Ca nu stia ce-l asteapta. Ceilalti n-au nici o scuza. (Sacha Guiry)
NOTA REDACTIEI: Primite pe mail de la prietenii din Romania.

ARTISTUL SAPTAMANII

2011-06-08T00:42:00.000-07:00

Lisa Golightly picteaza cu sufletul,culoarea se amesteca cu sentimente, cu fina observatie si intelegere. Se inspira din mediul familial, subiectele preferate fiind cei doi copii ai sai, Kiki si Polly si prietenii lor.
Pentru mai multe imagini, va rog vizitati websaitul artistei http://www.kikiandpolly.com/.

RAZY GOGONEA - ROMANUL CARE I-A UIMIT PE BRITANICI

2011-06-06T13:08:00.001-07:00

Razy Gogonea (Matrix Guy) - Britains Got Talent... by UCANLEARNPOKERdotCOM

ALFABET

2011-06-06T11:59:00.000-07:00

A de la gustul dulcetii de cirese AMARE invelite intr-o clatita pufoasa.
B de la BRIZA marii ce-mi face perdelele sa fluture a "buna dimineata".
C pentru candoarea si culoarea COPILARIEI.
D de la DAMBU - Morii, inceputul de DRUM inspre Piatra-Mare, cu aerul taios si proaspat, cu puii DOLOFANI de caine ciobanesc, stransi laolalta ca un ghem urias de blana, de la fripturile uriase pe plita, de la iubirile adolescentine si promisiunea de a reveni in fiecare an, uitata intr-un sfarsit, desi cu truda.
E pentru Eforie-Sud, asa cum era odata, cu lespezile pe care inca se mai poate citi numele dantai, "Carmen Silva", cu Techirghiolul aproape, cu gradina de vara si o liniste de siesta de dupa-amiaza, nu prea lunga, doar cat o oprire de tras sufletul intre doua destinatii zgomotoase.

VAZUT, PLACUT

2011-06-05T02:05:00.000-07:00

- Belinda Kemp - ilustratie, pictura
- Cabbage and Roses - shop online cu materiale si imbracaminte
- Matthew Cusik - pictura
- Rah and Rah - bijuterie

FRANTURI

2011-06-03T10:48:00.000-07:00

"How we see ourselves determines how we choose, to see others." - Alan Isler
Modul in care ne vedem pe noi influenteaza felul in care alegem sa-i judecam pe ceilalti.

5 pe gustul meu

2011-05-31T02:32:00.000-07:00

Cristina m-a pus la treaba: vrea sa stie cam ce fel de filme-mi plac. Nici eu nu mai stiu bine, depinde de moment, ba o comedie, ba un film de dragoste, sigur cele cu subiect istoric sau biografic, foarte rar un film de actiune....oricum am o preferinta pentru filmele frantuzesti, dar daca e sa aleg repede doar 5.....

- Lista lui Schindler 1993, cu Liam Neeson
Lista cu cei 801 evrei salvati de omul de afaceri Oskar Schindler a fost gasita de angajatii unei bibiloteci din Sidney printre manuscrisele scriitorului Thomas Keneally. Documentul ii fusese inmanat scriitorului australian de catre Leopold Pfefferberg, lucratorul cu numarul 173 din lista.
Povestea emotionanta a evreilor salvati de Schindler este transpusa pe marele ecran cu sensibilitate si intelegere. Este un film deosebit si nu cred ca mai exista cineva care sa nu-l fi vazut.
- Cabaret 1972 cu Liza Minnelli

O poveste de dragoste in Berlinul anilor '30, un amalgam de sentimente, renuntare, minciuna, sex si ...muzica.
- Regele Pescar 1991 cu Jeff Bridges

Aparent o poveste despre un DJ care-si rateaza cariera, datorita unei greseli pornita din aroganta, filmul se transforma intr-un mesaj catre noi, de a avea mai multa intelegere fata de ceilalti, de a insista in cunoastere, cu rabdare si perseverenta, de a depasi aparentele si de a cauta miezul, pentru simplul motiv ca o data cu cel de langa tine, te poti descoperi si pe tine insuti intr-o noua lumina.
- Thelma si Louise 1991 cu Susan Sarandon si Geena Davis

O poveste "simpla": Louise este o femeie obisnuita din Arkansas, lucreaza intr-un bar, are un prieten pe care nu stie sigur daca-l iubeste sau nu; Thelma este sotie si cam atat. Amandoua duc o viata banala, departe de visul american. Intr-o zi totul se transforma dramatic: plecate intr-o excursie de cateva zile, dupa o oprire intr-un bar, Loiuise omoara un barbat care incercase s-o violeze pe Thelma. Ideea de a se preda politiei li se pare imposibila, ceva din trecutul Louisei complica situatia si cele doua devin fugare. Urmarite de fortele de politie Thelma si Louise aleg libertatea, prefera sa moara decat sa se predea; scena finala in care Louise apasa pe acceleratie si zboara peste marginea canionului in eternitate a devenit emblematica.
- Fata fara zestre 1984 cu Nikita Mikhalkov

In stilul dramatic rusesc povestea curge pe micul ecran intr-un ritm lent, dandu-ti senzatia ca fericirea este imposibila,ca viata este o continua renuntare, ca dragostea nu duce nicaieri,.....ca sufletul slav este vesnic torturat....
Filmul spune povestea unei frumoase fete fara zestre Larisa, indragostita de Serghei Sergheevici Paratov, care o place, dar nu atat de mult incat sa o salveze de saracie. Frumusetea ei este mai mult un dezavantaj, caci multi o doresc, dar niciunul nu-i poate oferi mai mult decat o viata de amanta. Larisa incearca sa aleaga drumul drept si sa se casatoreasca cu un oarecare functionar, desi simte ca se va sufoca alaturi de el. Salvarea ei este Paratov, care o "rapeste", dar care in schimbul unei nopti petrecute impreuna nu-i ofera nimic. Povestea se incheie prin moartea Larisei, in fapt prin alegerea ei de a scapa din aceasta lume, in care iubirea nu aduce decat durere.
.....................................................................................................
Pe dinafara au ramas filme ca Zorba Grecul, Taurul Furios, Odiseea Spatiala 2001, Care de Foc, E.T., Full Monty, Amantul, Printul Mareelor, Don Juan de Marco, 300 Spartani, Blues Brothers, Casablanca, comediile lui Jack Nicholson, si mii de alte filme.
Ca sa pedepsesc si io pe altii, ii rog pe Flavius, Lola si Purple Rain sa dea curs incercarii de a spune in cinci pasi ce filme le plac cel mai mult si mai mult.

RECOMANDARI

2011-05-30T01:58:00.000-07:00

Cei care n-au descoperit inca lumea minunata a Madalinei Andronic, ii pot face o vizita "De-adevaratelea". Vor gasi talent, imaginatie, bucuria de a crea si prospetimea vesnica a basmelor ce au incantat muuuuuuuuuulte generatii de copii. Si-n plus o sa afle ce se intampla cand Fat-Frumos sta acasa. Parol !

TARA LU' MITRITZA

2011-05-28T02:57:00.000-07:00

Veni, vidi, vici...sau ceva asemanator. I'm back, adica sunt din nou cu oile mele.
Aaaaaaa, pai nu prea stiu ce sa povestesc, pentru ca i-am promis lui Flavius ca o sa vin cu impresii pozitive, eventual fotografice. Nu am reusit sa fac poze cu orasul meu, l-am vazut doar din tramvai, timpul a fost extrem de scurt, asa cum este intotdeauna, cand ai o gramada pe cap de rezolvat de una singura. Cel mai greu a fost sa fac rost de cutii de carton si nu pentru ca as locui in desert, din contra stau pe un bulevard unde sunt mai multe magazine decat am io par pe cap, dar amabilitatea bine cunoscuta a romanului m-a intampinat cu : "nu, nu avem, nu stiu, nu se poate, noi le rupem, noi le ardem, noi le vindem, nu e voie decat o cutie".....a dat reciclarea peste noi, si altele asemanatoare...cu siguranta as putea mai usor sa fac a doua facultate decat sa smulg o cutie de carton uzata din mana unor supermarketuri...da, stiu, e o regula interna: le preseaza si vand, pentru ca tarisoara mea exotica e cea mai tare la reciclat din lume, cum nu ? numai daca te uiti in jur si-ti dai imediat seama de asta. Dar nu, nu e frumos, i-am promis lu' Flavius sa fiu cuminte, buna Flavius, am impresii pozitive pentru tine: presedintele si-a "tras" rulota. E vorba de presedintele blocului, nu va ganditi la prostii. Cam atat, Flavius.
Totusi am facut niste poze, in localitatea unde am livada, dar le pastrez pentru mine, nu de alta dar nu vreau ca ala de m-a certat, pentru ca am zis ca e comuna in loc de oras, sa-si dea seama ca numai numarul de locuitori nu transforma un sat intr-o metropola. Gata cu rautatile, mie chiar mi-au placut imaginile din "orasul" respectiv, dar s-ar putea ca altora sa li se para saracacioase si sa li se rupa inima, cum mi s-a rupt mie uitandu-ma in ochii oamenilor din tarisoara mea exotica.
Inflorise salcamul, si teiul si narcisele si, ....si din pacate n-am avut timp sa verific nici magnolia de la Filarmonica.
Incheierea sejurului mi-a prilejuit o experienta dantesca. Daca pentru unii infernul seamana cu padurea Paulesti in uichend, cand sute de oameni zac apatici fixand obositi roata masinii, langa care si-au "insirat" patura si isi afuma micii, pentru mine o imagine mai expresiva este sala de asteptare de la aeroportul Baneasa, populata cu romanii care astepta la "gate" 1, 2 si 3 cele trei curse care-i duc in Spania.
Printre ei un baietas blond de vreo trei ani, dupa ce mi-a spus cum il cheama, mi-a explicat foarte serios: "alaeavionu'nostruneduceinPania.Lamvazutdinmasinamilaaratatmitlitaenumaialmeusiepolitistuacolomaiadacasuntcumintecamitlitastietot." Ce zice ? am intrebat-o io buimacita pe bunica prichindelului. Ne-a adus un cunoscut, Mitrita cu masina si i-a aratat un avion care ateriza, zice ea. Aha ! imi vine mie mintea la cap.
In rest nu mai vreau sa spun nimic. Prietenii mei sunt grozavi. Salutari Irinei pe care tare mult as fi vrut s-o intalnesc, dar motive tehnice si financiare m-au facut sa aman pentru o data care se va anunta ulterior.

NOTA REDACTIEI

2011-05-06T00:41:00.000-07:00

Urmeaza o calatorie de cateva saptamani intr-un loc exotic numit Romania.
Sa ne revedem cu bine !

FRANTURI

2011-05-05T00:50:00.000-07:00

"Au intrat tinandu-se de mana; un cuplu bizar: el slab, mic de statura, schiopatand putin, cu privirea tulbure si zambet larg; ea, mai tanara, cu expresia ravasita, de caine umil si obosit.
Nu stiam ce sa cred, pe el il cunosteam de mult, faceam afaceri impreuna, de fapt chiar atunci aveam ceva important de discutat. Cine era faptura cu care venea si unde o gasise ? Am avut un moment de stanjeneala inexplicabil, in definitiv nu ar trebui sa-mi pese...totusi senzatia de jena nu-mi dadea pace.
Mai tarziu am observat ca femeia se plictisea, terminase de mancat si se juca cu ceasca de cafea. Parea cu gandurile aiurea. El mi-a spus ca trebuie s-o conducem la gara. Aha, nici macar nu era din Bucuresti...o provinciala amarata, o hamesita....trebuie sa vorbesc cumva cu el, sa-l previn, fetele astea de la periferie sunt in stare de orice, mai ales ca el pare prins in plasa, a ras intr-una ca un scolar zurbagiu, m-a intrebat cam nepotrivit ce parere am despre dragostea la prima ora din dimineata (m-am zbarlit ca un motan furios, ce fel de intrebare poate fi asta ? suntem aici sa discutam afaceri, ce vrea sa spuna ? c-au facut sex dimineata si de aia rad de parca ar fi baut pe nemancate ? ce porcarie !). Nu m-am putut abtine sa nu ma port gretos cu "domnisoara", fetele de tipul ei imi intorc stomacul pe dos...
Dupa ce am scapat de ea, el a continuat sa-mi spuna cum a intalnit-o, cum o suna din Irlanda lui natala, ca e frumoasa, desteapta (a terminat o facultate) si are si un apartament de vanzare, daca nu stiu pe cineva...aiureli curate. Mai zicea ca se muta impreuna, ii da cheile de la apartamentul lui din Piata Romana unde sta cu chirie si sigur o ia cu el la Timisoara, daca afacerea merge bine si apoi acasa, la Cork. N-am zis nimic, simteam ca n-o s-o mai vada niciodata. Ii daruise un parfum scump, din cele pe care le aveam ca mostre, l-am zarit in geanta ei cand si-a cautat celularul...nu stiu de ce, dar nu parea prea incantata, probabil i se parea ca n-a scos prea mult de la el.
Mai tarziu am auzit ca a tot sunat-o, dar ea n-a vrut sa-l mai intalneasca. Mai bine asa, mult mai bine pentru el. Cred ca i-o prezint pe verisoar'-mea, fata draguta, de pe langa Suceava, educata......doar ca a avut ghinion cu un ghiolban, i-a sucit mintile cand era in scoala, n-a putut saraca sa termine nici zece clase si pe urma a mers din ghinion in ghinion, a intalnit numai barbati de nimic......poate acum are noroc cu irlandezu', nu e rau sa avem si noi o romancuta de a noastra prin Corkul ala !"

Fragment din manuscrisul romanului "Din ziar, de la rubrica Diverse" . Autor: Io.
P.S. Hai c-am glumit, nu scriu niciun roman, he,he, he,.....dar fragmentul porneste de la o poveste reala.

VAZUT, PLACUT

2011-05-04T06:15:00.000-07:00

- Matthew Cusick - colaj, pictura
- Rah and Rah - bijuterie
- Anja Mulder - fotografie, ilustratie
- Olga Bennett - fotografie

CAND TRECUTUL NU-TI DA PACE

2011-05-04T00:18:00.000-07:00

Despre "My Place" de Sally Jane Morgan

Sally Jane Morgan s-a nascut in 1951 la Perth, in Australia. Mult timp nu a stiu nimic despre istoria familiei din care provine, adevarul iesind la lumina cu greu, putin cate putin, datorita insistentelor si incapatanarii sale. In carte sunt adunate imagini controversate din copilarie, marturiile mamei sale Gladys, ale bunicii Daisy si ale unchiului Arthur. Cartea contine un adevar dureros, ascuns si musamalizat de catre familiile bogate din Australia, despre modul cum au fost tratati aborigenii, fortati sa lucreze in conditii grele si fara plata, despartiti de familii si trimisi la orfelinate, batuti si umiliti, considerati o "rusine" doar pentru culoarea diferita a pielii.
Sally scrie cu talent istoria a trei generatii din familia sa, firul povestii urmarind destinul strabunicii sale, care a lucrat ca servitoare pentru un alb bogat(cu care a avut doi copii: Daisy si Arthur). Daisy, bunica este angajata de aceeasi familie, iar istoria se repeta, nascandu-se doua fete de rasa mixta; despre prima nu se stie nimic, fiind data spre adoptie unei familii albe, cea de-a doua este Gladys, mama scriitoarei. Aceasta, la randul sau se casatoreste cu un tanar dintr-o familie de albi, cu care are cinci copii.
Din povestea unchiului Arthur:
" As vrea sa le dau un sfat tinerilor de culoare de astazi, dar nu pot. Fiecare trebuie sa-si gaseasca drumul.
Treaba este ca nu s-au terminat zilele colonialismului; inca avem o politica australiana alba indreptata impotriva aborigenilor. Intotdeauna a fost asa. Ei spun ca nu este nicio diferenta intre albi si negri, toti sunt australieni; asta e o minciuna.
Sunt atat de multe lucruri pe care albii nu le inteleg. Ei vor sa ne asimileze, dar noi nu vrem asta, pentru ca ei nu inteleg cum vrem noi sa traim. Ei spun ca ar trebui sa cerem pamant, dar ei ne-au luat pamantul cand ne-au invadat si odata cu el si drepturile. Pamantul pe care il doresc aborigenii nu prezinta niciun interes pentru albi. Guvernul e ca un caine care se lupta cu un os fara pic de carne. Ei nu vor sa traiasca pe pamantul ala, dar nu vor nici sa ni-l dea inapoi. Aborigenii din desert nu vor sa traiasca ca oamenii albi, nu vor case si masini, vor doar sa fie liberi, n-au nevoie de legile omului alb, le au pe ale lor. Daca vor apa in desertul Gibson, intoneaza cantecul ploii si este de ajuns. Daca este frig, pot implora vantul sa aduca vremea frumoasa. N-au nevoie de omul alb sa-i trimita la inchisoare, au pedepsele lor. Nu vaneaza tot ce intalnesc, cand le este foame spiritele le pot aduce pasari. Daca vor un curcan salbatic, acesta vine singur inspre ei, trebuie doar sa arunce sulita si au de mancare. La fel si cangurii. Ei nu ucid decat daca le este foame, omul alb este cel care a facut din crima un sport.
Sigur daca m-as fi nascut alb viata mea ar fi fost alta. As fi fost educat fara bici. Dar n-am avut incotro, de multe ori a trebuit sa cer ajutorul cuiva care stia mai multe decat mine. Noroc ca acum am nepoti educati, care ma pot ajuta.
....................................................................................................
Uita-te la oamenii albi din Australia, au adus religia lor si cele 10 porunci: sa nu furi, cand de fapt ei au furat acest pamant. L-au luat cu japca de la cei inocenti. Au rasucit cuvantul scris in cartile sfinte cum le-a convenit lor, asta n-ar fi trebuit sa se intample".

MUZICHIE

2011-05-03T00:39:00.000-07:00

A DOUA SANSA

2011-05-02T06:03:00.000-07:00

Despre "My Year Off" de Robert McCrum

Robert McCrum este un cunoscut editor si scriitor englez. In 1995, la numai 42 de ani si doar 2 luni dupa casatorie, a suferit un atac cerebral masiv, care l-a lasat paralizat pe partea stanga. Sotia lui Sarah Lyall, jurnalist la "New York Times" se afla in ziua respectiva la San Francisco, pentru a-i lua un interviu scriitoarei Amy Tan, autoarea romanului "The Hundred Secret Senses".
Cu mare efort, Robert a reusit sa se tarasca de la etajul doi, unde se afla dormitorul, pana la parter, de unde si-a sunat parintii (este vorba despre aproape 12 ore in care a zacut aflandu-se intre viata si moarte, incapabil sa se miste mai mult de cativa centrimetri odata) de la telefonul aflat pe podea.
I-a luat mai mult de 1 an ca sa-si recapete puterea si increderea si sa ia viata de la inceput. In timpul convalescentei el si sotia sa au tinut separat cate un jurnal. Reproduc pasaje din jurnalui sotiei sale, in special pentru cei care au trecut prin situatii similare, ingrijindu-i zi si noapte pe cei dragi si aflati in suferinta. Sarah scrie:
"Sunt trista si foarte speriata. Robert face progrese, dar este foarte afectat si obosit, incat uneori pare ca nu-i mai pasa de nimic. Sunt foarte, foarte ingrijorata ca se va schimba, ca nu va mai fi niciodata ca inainte. Am fost afara astazi, in parc, el in scaunul cu rotile, eu cu inima sfasiata. Ce-o sa ne facem ? Nu mai stiu cine este el, cine sunt eu, ce-o sa se intample cu noi....Simt ca nu am pe nimeni pe lumea asta care sa ma ajute, ma simt singura si disperarea ma cuprinde. Daca nu se face bine ? Ce-o sa se intample cu mine atunci ? Incerc sa-l incurajez, dar ma intreb tot timpul daca asta il ajuta sau este doar o minciuna ? Ma simt ca si cum am cazut printr-o usa deschisa si nu ma pot opri din zbor, cad intr-una, fara de sfarsit....
....................................................................................................
Robert pare mai vesel astazi, mai motivat si mai putin obosit. Aseara dupa ce i-am citit a inceput sa planga. Sunt confuza, nu stiu ce sa gandesc despre asta. Toate lumea imi spune ca daca are vointa va reveni la normal. Trebuie doar sa avem rabdare.
Este surprinzator ce ganduri iti trec prin minte, din cauza socului, presupun. Primul meu gand a fost ca nu-l voi mai gasi in viata. Apoi m-am gandit ca o sa ramana paralizat. Acum ma gandesc ca-si va petrece restul zilelor in scaunul cu rotile si ca nu va mai fi niciodata cel de dinainte, ca va fi deprimat si dependent - ca-si va pierde dorinta de a trai si bucuria din ochii lui va disparea pentru totdeauna. Asta este nimic in comparatie cu moartea, dar in momentul asta totul este coplesitor. Nu mai stiu ce inseamna "normal". Nu-mi amintesc daca de fapt normalitatea ar trebui sa fie scopul unei vieti. Cred ca inainte imi doream o cariera de succes, veselie, dragoste si intelegere acasa. Care imi sunt asteptarile acum, ce sper ? Ca Robert va fi in stare sa se intoarca la servici, ca vom avea din nou o viata impreuna. Ca atunci cand vom avea copii, ne va rasfata cumva. Ca diminetile imi va aduce o cana cu ceai, ma va saruta pe frunte, imi va spune ca ma iubeste si totul va fi bine".

RECOMANDARI

2011-04-29T11:45:00.000-07:00

Iubitorii cuvantului scris pot consulta, la Shelfari, lista cu cele 1001 carti pe care ar trebui sa le citim inainte de a muri. Spor la citit!

VAZUT, PLACUT

2011-04-27T01:04:00.000-07:00

- Ingvard the Terrible - ilustratie
- Judy Kaufmann - ilustratie
- Lesley Grainger - ilustratie
- Jennifer Squires - fotografie

SI SOCRATE A PLATIT CU VIATA, NU-I ASA ?

2011-04-26T02:54:00.000-07:00

"Este intuneric afara. Este noapte. O tăcere de moarte atârnă peste casa care acum doua zile era plina de viata, atat de plina de viata...Singura raza de lumina, din camera, se prelinge prin ferestre de la taverna de peste drum. Este o pata de lumina albastruie exact pe podea si acolo am asezat foaia de hartie."Ei" stau in taverna - "ei", criminalii. Eu scriu in intuneric, singura in intuneric, iar inima si sufletul meu vor ramane vesnic intunecate, in timp ce lumina lor si a crimelor lor imi lumineaza hartia, lasandu-ma sa scriu despre faptele lor.
Stii ce s-a intamplat ? Nu, nu ai cum sa stii. Ieri, da, a fost ieri dimineata cand am auzit zgomot - tipete si plansete, si rugaminti fierbinti. Erau strigatele evreilor aflati pe strada. Repede, tata si eu am fugit pe scara din spate sa ne ascundem in pivnita, in timp ce mama a fugit sa ia bebelusul din pat. Fratele meu era inca adormit, isi freca somnoros ochii cu pumnisorii. Era prea mic, nu avea cum sa stie ca trebuie sa te pazesti pana si in somn, ca zi si noapte trebuie sa fii atent, sa ai timp sa fugi, sa-ti gasesti o ascunzatoare undeva. Poate visa la jucariile pe care nu le-a avut niciodata. Poate mama nu a reusit sa-l treasca suficient de repede. Imi imaginez cum a stat cateva clipe frecandu-si ochisorii, cand criminalii au intrat in uniformele lor gri si i-au luat pe amandoi, pe mama si pe bebelusul ei. Costumasul lui atarna inca acolo, pe scaun. Pantalonii de la pijamaua lui sunt tot acolo. Probabil ca i-a impins cu piciorusele in somn, iar ei l-au luat asa cum era, doar pe jumatate imbracat. Am auzit din pivnita tipetele lor sfasietoare.
Cum este posibil ca viata sa curga normal, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat ? Am auzit strigate mult timp, din ce in ce mai indepartate. Totul s-a sfarsit odata cu caderea intunericului. Am sperat si ne-am rugat sa-si fi gasit adapost pe undeva. Tarziu, am indraznit sa iesim din ascunzatoare. Casa era pustie. Gol era apartamentul nostru, la fel cu al tuturor prietenilor nostri de-o viata si la fel cu al baiatului pe care il iubeam. Unde sunt cu totii ? Am iesit in strada. Am mers din casa-n casa. Am intalnit cativa oameni inspaimantati, care paseau ca-n vis. Intr-o casa era un batran, imbracat in camasa alba cu care te prezinti in fata Domnului in Ziua Judecatii de Apoi. Recita rugaciunea pentru morti. L-am intrebat ce s-a intamplat. S-a uitat la noi cu ochi ficsi, a aratat inspre cer si a continuat sa se roage. Ca un sfant gata de a intra in Rai statea acolo singur, iar in jurul lui se rotea o lume de pacat si crime de nedescris. In cele din urma am intalnit un tanar care ne-a spus groaznicul adevar. Batrani, tineri si copii, toti au fost dusi in piata. Acolo i-au pus sa se dezbrace si sa se intinda goi, cu fata pe pietre, iar criminalii calare pe cai si fluturand arme au calcat pe trupurile lor. Multi au fost ucisi de copitele potcovite ale cailor, iar biciurile au lasat urme sangerande pe toate trupurile. Dupa ce criminalii si-au ostoit setea de sange, cei care au supravietuit au fost alergati goi afara din oras. Si-au sapat propriul mormant si au stat pe marginea lui pana gloantele i-au doborat. Oameni care nu se stiau de niciunde au murit imbratisati, ca si cum ar fi vrut sa doarma impreuna, pentru totdeauna.
Ne-am dus acolo. Acum nu mai contau legile care interzic evreilor sa iasa din oras. Dar nimeni nu ne-a vazut si nici nu cred ca-i pasa cuiva. Luna stralucea. Am vazut un mormant patrat urias, inca pe jumatate neacoperit, in care zacea o gramada de trupuri goale. I-am recunoscut pe majoritatea. Am gasit-o pe mama. Era acoperita de sange. Nu l-am putut gasi pe fratiorul meu. L-am gasit insa pe Henek, pe care-l iubeam mai mult decat viata, care era viitorul meu sot. I-am sarutat fata rece. N-am varsat nici macar o lacrima, n-am putut. Doar am simtit cum imi moare inima. Stii ceva ? Daca "ei" vor veni maine si-mi vor ucide tatal nu imi va pasa. Nu voi plange. Ma voi bucura pentru el. Imi doresc sa ma ucida si pe mine. De acum incolo voi merge oriunde nu-mi este permis. Vreau sa fiu prinsa, vreau sa fiu ucisa pentru ca, de fapt, nu imi mai pasa. Imi doresc doar un singur lucru. Vreau o arma, un cutit. Vreau sa ucid pe cineva, doar sa ucid. Nu mai simt nimic. Pentru mine, asta nu va fi o crima. Poate nici nu-mi va da satisfactie, dar nu conteaza, vreau sa ucid, e tot ce mai doresc.
Oare ce mai asteptam ? Tata a albit in cateva ore. N-a vorbit, n-a mancat, n-a dormit si nici n-a plans de cand s-au intamplat toate astea. Ma priveste in timp ce-ti scriu. Arata ca un animal haituit. Nu cred ca stie cine sunt. Hainutele fratelui meu sunt inca aici. Nu pot nici sa le ating. Am o brosa pe bluza, de la dragul meu Henek, o inimioara. Dar eu stiu ca nu mai exista inimi. Toate inimile au murit. Cum poate cineva sa-si ingroape inima ? Iti scriu tie, dintre toti cei pe care-i cunosc. Ma face sa ma simt bine, dar in fapt, cine esti tu ? Inca traiesti ? Inca nu te-au ucis ? Imi pare rau daca si tu a trebuit sa mori - caci nu vei primi scrisoarea asta, de la o fata care s-a numit Erika, si a carei inima a murit.
A fost ultima data cand am primit vesti de la Erika."
.....................................................................................................
Fragmentul face parte din romanul "All but my life" de Gerda Klein.
Intamplarea face sa citesc trei carti in acelasi timp: "Totul despre viata mea" de Gerda Klein, "Camerun cu Egbert" de Dervla Murphy si "Enigma Sfantului Graal" de Laurence Gardner.
Pe scurt:
- Gerda Klein s-a nascut in Polonia, la Bieiliz intr-o familie de evrei, copilaria fiindu-i intrerupta de intrarea trupelor germane in oras. Si-a pierdut pe rand fratele, tatal, mama, viitorul sot, prietenele. A muncit in cateva fabrici si ghettouri, dar a avut norocul sa supravietuiasca. Cartea este scrisa cu multa emotie si tulbura in egala masura.
- Dervla Murphy descrie experienta exotica pe care a avut-o in Camerun, tara unde coexista in buna pace 1/3 crestini, 1/3 musulmani si 1/3 pagani. Diferentele religioase pentru camerunezi nu au nicio importanta. Nici memoria populara, nici istoria lor nu retine si transmite fapte savarsite de unul sau altul dintre apartenentii la alta religie, nu au ce-si reprosa sau motive de razbunare tarate peste secole ca intr-un cosmar absurd.
-Laurence Gardner este membru al Societatii Anticarilor din Scotia, un respectat istoric care a avut acces la arhivele Vaticanului, unde a studiat manuscrise foarte vechi, incepand cu cele datand din secolul al II-lea DC. Conform cartii, Isus a fost un evreu intelept, apartinand comunitatii Nazarenilor(nicio legatura cu orasul Nazareth). Isus a avut frati si surori, a fost casatorit cu Maria Magdalena si a avut la randul lui copii. Nu vreau sa insist pe subiect, cine este interesat poate citi cartea, contine date extrem de interesante si nu este doar un roman ca cel scris de Dan Brown, ci o scriitura sustinuta de textele sfinte care au stat la baza Noului Testament, precum si de cele care au fost excluse.
Singurul lucru pe care il au in comun cele 3 carti este religia. Titlul postului meu il pomeneste pe Socrate, un alt filozof care a refuzat sa venereze idolii timpului si care si-a gasit astfel moartea, fiind executat de catre concetatenii sai. Cu toate astea nimeni nu a persecutat grecii secole de-a randul. Daca suntem putin mai atenti la ce se intampla in jur si incetam sa gandim ca o turma poate o sa observam ca istoria se scrie de cativa (nici macar nu conteaza carei natii ii apartin), conform cu interesele, dorintele sau imaginatia lor. Nu este foarte clar daca ei urmaresc invatamintele lui Isus, dar noua n-ar trebui sa ne pese, noi ar trebui sa fim mai buni. Restul e doar politica.

THE JUKEBOX

2011-04-21T00:39:00.000-07:00

Jethro Tull - "Living in the Past".

FRANTURI

2011-04-20T03:13:00.000-07:00

"Frica este ca un balansoar: iti da ceva de facut, dar nu te ajuta sa ajungi unde vrei."

Autor: necunoscut(mie).

DIMINEATA CU AROMA DE CAFEA CU LAPTE

2011-04-19T04:07:00.000-07:00

Am inceput sa asociez dimineata cu mirosul de paine prajita si gustul de cirese amare. Imi place sa ung feliile cu unt din belsug, pe care stralucesc intunecat boabele amarui de cirese salbatice. Painea o coc in cuptor, de cand ne-am mutat multe lucruri au ramas in cutii, intr-o magazie; de abia avem loc sa ne miscam, tehnologia moderna nu ne mai atinge; in fapt nici celularul nu-l folosesc decat rareori, si anume pentru ce a fost inventat, apeluri urgente; revin la esente ? nu prea cred, doar simplific; imi place sa intorc painea, nu ma deranjeaza sa ma invart intre repere stricte, numai sa merite asteptarea. Cafeaua e "con leche", decofeinizata, ness, intr-o cana mare, cu doua lingurite de zahar, lapte un sfert de cana, he, he, he...aici nu se bea decat rareori cafea in cescute mici, amara si atat de concentrata incat sa-ti simti inima sugrumata. Aici nu se grabeste nimeni, daca nu e azi, e maine sau poimaine, sau cand o fi. Oamenii mor, dar inaintea de a o face, stiu sa traiasca dupa placul lor. Joe Perez a "existat" pentru mine doar 3 ani. Portughez, un ins linistit, mic de statura, muzician pasionat, a avut nenorocul sa treaca printr-o poveste de dragoste dificila. Nu e cazul s-o aduc aici, isi are locul pe Face book, unde o parte din ea s-a si desfasurat. Cancerul nu prea iarta, depinde de fiecare cum poate suporta apropierea mortii. L-am vazut acum 1 luna, schimbat complet de boala si tratament, bea bere dupa bere si fuma tigara dupa tigara. Joe Perez nu mai este acum decat un nume in memoria catorva muritori, care-l vor uita prea repede.
Ma bucur ca am putut sa schimb ceva, ca nu mai simt gustul de rugina al diminetii neterminate si sunetul metalic al desteptatorului. Poti munci in diverse feluri, te poti intoarce din drum, te poti intreba daca merita sau nu, iti poti deschide sufletul pentru a te descoperi si pentru a invata ca trebuie sa traiesti pentru tine, doar pentru tine.

VAZUT, PLACUT

2011-04-15T03:43:00.000-07:00

- Alexandra Kopp - pictura
- Monica Roe - ilustratie
- Branden Vondrak - pictura, design, ilustratie
- Heidi Schweigert - ilustratie

DE ACOLO VIN

2011-04-14T01:08:00.000-07:00

Citesc o carte nostalgica, despre Londra de demult. Probabil oriunde s-ar afla, pentru unii persista amintirea orasului in care si-au trait adolescenta, in timp ce altii l-au uitat cu desavarsire.
Ce-as putea spune despre orasul care mi-a suportat pasii si angoasele tineretii ? Categoric avea sharmul lui si oriunde m-as fi gasit din diverse motive, imi doream sa ajung cat mai repede inapoi, pe strazile lui prafuite, pe care le iubeam, nu mai stiu sigur, acum, dupa atata timp, de ce.
Poate pentru gradinile din spatele gardurilor de lemn, ce lasau la indemana privirii cele mai uimitoare flori de primavara; poate pentru stradutele ce porneau ca niste raze din centru inspre cartierele periferice si pe care-mi placea sa-mi port pasii, ocolind aglomeratia, zgomotul si intalnirile cu tot felul de cunostinte ale parintilor mei; pentru trandafirii cu care veneam acasa dupa fiecare plimbare in cartierul de sud; pentru bulevardul strajuit de castani infloriti; pentru cladirile superbe din centru care au disparut una cate una sub cupa excavatoarelor; pentru librariile unde ma asteptau insirate zeci de carti noi si pentru numeroasele cinematografe pe care le vizitam saptamanal; pentru cofetaria din colt de unde-mi cumparam bomboane cu miere si savarine; pentru cofetaria "Tineretului" unde se gasea cel mai grozav "Diplomat" si pentru patiseria de alaturi de unde razbatea mirosul de dovleac copt si clatite; pentru pateurile cu branza, de fapt mai mult gris, ce se vindeau (si inca se mai vand, dar parca nu mai sunt la fel de bune) pe gang la "Cinemascop"; pentru cofetaria "Albina" care a fost deschisa doar putin timp, unde am mancat 3 cupe cu inghetata si trei cupe cu frisca una dupa alta impreuna cu prietenele mele din liceu, intr-o zi de vara la terminarea practicii la vie; pentru restaurantul vegetarian, care mi se parea atat de misterios in timpul iernii, cand geamurile erau atat de aburite incat nu se vedea nimic inauntru, iar eu nu ma puteam opri sa nu ma intreb cu mintea de copil, cine poate manca asa ceva si ce gust o fi avand; pentru "lacto-barul" din centru unde cu cativa banuti puteai bea un lapte batut gros si manca un corn rumenit; pentru cosmelia de pe langa stadion unde un batranel vindea braga si inghetata; pentru vechile magazine din spatele "Halei" unde ma duceam sa-mi vulcanizez mingea sau rotile de la bicicleta; pentru muzeul de arta unde-mi placea sa merg dupa orele de la scoala; pentru magazinul "Romarta" de unde-si cumpara mama bluze si pantofi; pentru "Machu-Pichu", strada de promenada pentru cine vroia sa vada si sa fie vazut; pentru strada "Brasovenilor" de unde mama isi cumpara ciorapi cu dunga si un anumit ruj, singurul care nu-i provoca o reactie alergica; pentru strada-gang unde se gasea magazinul "Dorobantul" si unde tata ma ducea de cate ori isi cumpara stofa pentru cate un costum de haine, intotdeauna imi cerea parerea, desi eram doar un copil, ceea ce ma face sa cred ca de fapt incerca sa-mi dezvolte gustul pentru frumos si elegant; pentru impozantul "Magazin Mare", astazi transformat in sediu de banca; pentru terenurile de tenis; pentru, pentru........... pentru aerul lui duminical de targ linistit, aer pe care si l-a pierdut pentru totdeauna.

COMENTARII DE PE BANCA REZERVELOR

2011-04-13T00:57:00.000-07:00

Am tot citit in vremea din urma o multime de materiale, care incearca sa explice artistilor obositi si exasperati cum pot sa devina celebri. Cam toate articolele spun aceleasi banalitati, generalitati universal valabile, lucruri stiute sau intuite. E multa propaganda si apa-n piua.
In fapt conteaza doar:
- sa ai talent
- sa muncesti cu perseverenta
- sa fii in locul potrivit la momentul potrivit, (caci, in viata, nu conteaza ce stii, ci pe cine stii).
.........................................................................................................................................................................
Ca un reper luminos pe ziua de astazi, mi s-au "adus la cunostinta" doua bloguri extrem de interesante, care merita cu prisosinta citite:
- Anticamera D
- Arta ca forma de comunicare si cunoastere

CRED IN IMPOSIBIL

2011-04-12T02:30:00.000-07:00

Carte scrisa cu umor, intelegere si toleranta.

Tinta ironiilor o constituie un guvern (cu sistemul lui de institutii) condus de un personaj foarte "apropiat" de unul dintre prim-ministrii britanici ai ultimilor cativa ani.

Toleranta se refera la modul, diferit de tiparul vestic, in care traiesc popoarele, cu o bogata istorie, din Orientul Mijlociu.

Intelegerea se acumuleaza pe parcursul lecturii, in mintea cititorului, pentru care a crede si a nu cerceta si-a pierdut de mult intelesul; contemporanitatea ne jefuieste de vise, de linistea si puterea de a medita; ne ramane doar lupta pentru supravietuire. Viata devine insa mult mai interesanta in momentul in care gasesti un punct de referinta, in care incepi sa crezi (in ce, depinde de fiecare); de abia apoi inveti sa iubesti. Si cu cat visul este mai dificil de atins, cu atat credinta este mai puternica: "Cred, pentru ca stiu ca este imposibil."

CHEAP FLIGHTS

2011-04-12T02:22:00.000-07:00

VAZUT, PLACUT

2011-04-11T07:35:00.000-07:00

- Hanna Jakobsen - pictura
- Morgann Gyger - pictura
- Steve Sonheim - fotografie
- Flemming Ove Bech - fotografie

FRANTURI

2011-04-10T01:10:00.000-07:00

"Din buzunar iesea capatul unui cornet din hartie de ziar; se zareau inauntru cateva masline lucioase. Mi-a dat sa gust; aveam 16 ani si pentru prima data in viata am inteles ce vreau, am stiut ca in seara aceea voi merge la el acasa, ca voi cunoaste gustul dragostei si-mi voi incepe adevaratul drum in viata."

Autor: necunoscut(mie).

THE JUKEBOX

2011-04-10T01:06:00.000-07:00

"Nine Million Bicycles" - Katie Melua

ARTA PE PAINE

2011-04-09T06:27:00.000-07:00

Artistul saptamanii,Yelena Brysenkova.

Nascuta la Sant Petersburg, urmeaza pentru o scurta perioada de timp cursurile Academiei de Arte Decorative din Praga, fapt ce-i influenteaza in mod definitiv stilul si paleta coloristica. In 2009 emigreaza in America, iar in 2010 primeste a MBA din partea Institutului de Arta din Maryland.

(printre preferatele mel, imaginea de mai jos, ilustratie din Praga).

Yelena poate fi gasita aici, aici si aici.

ANONIMAT IN LOCURI PUBLICE

2011-04-07T08:29:00.001-07:00

A inceput sa-mi surada din ce in ce mai mult ideea de a-mi petrece cate-o ora, doua citind intr-o cafenea aglomerata. Ma si vad pastrand pe masa o cafea aburinda, mai mult decorativa decat utila, doar pentru aroma; chiar imi pot imagina cu usurinta franturi de conversatii pe un fond cu tonalitati amestecate, ce par a veni de departe, ca o muzica indiferenta de background. Uneori, cand iti doresti cu orice pret anonimatul, il poti gasi in cele mai aglomerate, agitate si cautate locuri.

Si poate constitui si un bun exercitiu de concentrare, chiar cu riscul de a citi aceeasi fraza iara, si iara....

VAZUT, PLACUT

2011-04-07T08:09:00.000-07:00

- Yannick Chauvet - fotografie
- Alanna Cavanagh - ilustratie, design
- Jenny Muncaster - pictura

EAT, CREATE, LOVE

2011-04-07T07:59:00.000-07:00

Omul este o fiinta vulnerabila supusa intamplarilor. Sunt momente cand aflam, fara voia noastra, cat valoram si ce este cu adevarat important. Pana la urma totul se poate reduce la esenta, caci ce poate fi mai important decat viata traita simplu si frumos ?
Primavara trecuta a fost Haiti, primavara asta aduce Japonia in prim plan; in trecut au fost New Orleans, Mexico, Brazilia, Turcia, Grecia, Italia etc, etc, etc....cine va urma ?
Poate "eat, pray, love" nu e o idee atat de rea, in definitiv; fiecare poate incerca o varianta personala, nu ne putem condensa toti in acelasi "univers".
Pentru mine capata sens "eat, create, love" , unde "create" este mai mult decat un simplu exercitiu de a transforma ceva in altceva, util sau nu; mi se pare creatia un mod de a te ruga fara cuvinte, de a te exprima intr-un limbaj universal si de a te regasi si descoperi, asa cum ai uitat ca esti.

THE JUKEBOX

2011-04-07T07:46:00.000-07:00

"Crying in the rain" - The Everly Brothers.

ULTIMA STRIGARE

2011-04-06T03:03:00.000-07:00

Pai, dragii mosului (adica, babei) povestea inca nu s-a terminat, doar ca blogu' asta trage sa moara sau oricum, nu se simte prea bine. Inca nu m-am hotarat daca sa-i pun capat suferintelor sau sa-l resuscitez, oricum deocamdata n-am timp de el. Totusi, ca sa nu-mi pierd indemanarea, scriu rarut (caci mai bine putin si prost, decat mult si fara rost, nu-i asa ?) pe un blogulet obscur. Textele scurte se refera strict la ceva artisti, fara patalama, din lumea larga, la ceva muzichie si la ceva carti dezgropate de prin biblioteci sau second-hand shopuri (ah, cat detest asta, dar uneori gasesti cate-o poveste incantatoare ce n-a fost reeditata de mult timp, deci presupun ca merita efortul). Banuiesc ca nimeni nu vrea sa se supuna unei asemenea lecturi plictisitoare, dar daca totusi sunt amatori, sunt rugati sa lase "aicisea" un comentariu (o sa las blogul deschis un timp, nu prea lung, o saptamana, doua). In rest, multumesc ca ati facut parte din viata mea, o sa continui sa va citesc blogurile si sa comentez, va urez sa va fie viata senina si sa auzim de bine. Cu drag, Autorul (he, he, he....)

MORE TALES OF THE CITY

2011-03-09T01:34:00.000-08:00

Cartea face parte dintr-o serie de sase volume, printre care "Tales of the city", "More tales of the city" si "Further tales of the city". Personajul principal este orasul San Francisco, despre personajele secundare gasiti detalii aici.

Am gasit intriga fermecatoare, desi la inceput, dupa cele doua romane, tipic englezesti, citite anterior, ce mi-au lasat senzatia unei plimbari de voie printr-o gradina de vara, mi-a fost greu sa ma adaptez stilului, marcat printr-un dialog extrem de viu. Mi-a adus aminte de anumite filme americane, unde personajele sunt incapabile sa-si exprime sentimentele si refuleaza in conversatii banale, in spatele carora se ascund jumatati de indicii si speranta de a fi inteles si vindecat de singuratate sau obsesii dobandite. Ceva din personajul feminin predominant m-a dus cu gandul la Sarah Jessica Parker, si nu ma refer catusi de putin la eterna cautare a lui "prince charming", ci la disponibilitatea, generozitatea si deschiderea fata de prieteni. Poate, mai potrivit, este cuvantul "acceptare", caci dincolo de subiectul romanului, cu iz detectivistic, se desprinde viata tumultuoasa a unui oras ce te accepta asa cum esti, cu zambetul pe buze.

Autorul, Armistead Maupin, s-a nascut la Washington in 1944, dar a crescut in Raleigh, North Carolina. A scris 9 romane, primele trei "povesti despre oras" fiind ecranizate pentru micul ecran si nominalizate de sase ori pentru premiul Emmy si Peabody Award. Pentru primul volum din serie a fost scris un musical, ce va avea premiera la American Conservatory Theater in iunie 2011."The Night Listener", mai cunoscut publicului din Romania, a fost ecranizat pentru marele ecran, cu Robin Williams in rolul principal.
Actualmente, Armistead Maupin locuieste in San Francisco cu sotul sau, Cristopher Turner.

P.S. Pentru ca blogul meu este un jurnal, nu fac recenzia cartilor citite; randurile de mai sus sunt doar impresii, sa zicem "partiale", cauzate de citirea romanului respectiv; mi se pare corect sa las pe fiecare sa citeasca, daca i-am trezit interesul, cartea; nu vreau sa stric surpriza si placerea lecturii. E o carte buna, merita citita.

MONEDA ARE DOUA FETZE

2011-03-07T08:02:00.000-08:00

Se spune ca nu poti judeca o tara dupa o persoana; ca suntem diferiti, fiecare cu gandurile si talentele lui, cu dorintele si trairile personale; se spune ca talentul, caracterul si modul cum ne comportam nu este reprezentativ pentru toti cetatenii tarii din care provenim. De cate ori cineva savarseste ceva reprobabil ne ferim sa aratam cu degetul in vreo directie, desi "stim noi ca, doar el si neamul din care face parte sunt de vina pentru ce s-a intamplat"; cand insa talentul il promoveaza in lumina reflectoarelor, imediat ne mandrim si noi, de parca am fi muncit din rasputeri pentru a-l forma si desavarsi.
In fapt, adevarul se afla pe undeva, pe la mijloc; talentul sau prostia sunt trasaturi personale, dar experienta de viata este o acumulare de evenimente personale influentate de: traditiile specifice tarii respective, sistemul politic, de cat de bogata sau saraca este regiunea unde te-ai nascut, de cat de mult soare sau de cat de multa zapada ai parte in cursul unui an, etc, etc, etc.
Viata pe care am dus-o eu si prietenii mei din Romania este plata, banala si liniara in comparatie cu ce pot povesti cei pe care i-am cunoscut aici. Cei de acasa au ales un traseu marcat: scoala, servici, familie, copii, pensie, cimitir. Nimic spectaculos, in afara cate unei excursii prin Turcia, Grecia sau Egipt despre care povestesc toata viata ca despre o realizare uriasa; case, masini, tzoale, aur; nunti, botezuri, rar cate o carte, alte botezuri, televizor, iarba verde, din nou botezuri...
Cei de aici, in marea lor majoritate englezi, au parasit scoala la 15 ani pentru totdeauna, au avut cateva zeci de slujbe legale sau ilegale, au calatorit unde nici cu gandul nu gandesti, au castigat bani cantand pe strada sau vanzand margele turistilor, au cate 5-6 copii cu 3-4 barbati diferiti, au avut probleme cu politia, au incercat toate drogurile posibile sau a dat norocul peste ele de-au intalnit un multimilionar cu avion particular, cu care s-au maritat pentru scurt timp, dupa care divortul le-a adus suficienti bani ca sa traiasca toata viata fara griji si fara a vedea soarele inainte de pranz...
Poate intr-o zi voi insira povesti de viata asa cum este ea cu adevarat in Europa de vest si nu cum se vede de acasa, din Romania, printr-o perdea de fum roz diafan.

PENTRU TOTDEAUNA

2011-03-06T10:22:00.000-08:00

TERRA

2011-03-05T02:02:00.000-08:00

ORGANIGRAMA

2011-03-05T01:21:00.000-08:00

NOTA: Textul nu-mi apartine, l-am primit pe mail de la prietenii din tara. N-am nicio parere(am, da' n-o spun), il public doar pentru ca e hilar si desigur, in amintirea celor 15 ani petrecuti, ca inginer, intr-o fabrica de caramizi refractare. Nici limbajul utilizat nu ma caracterizeaza, dar n-are rost sa ne ascundem dupa degete, asa se vorbeste de obicei, la aproape toate nivelurile si nicidecum academic sau cu dictionarul in brate.

"Organigrama:
Directorul. A fost ales pe baza unui criteriu sănătos: este ruda cuiva care poate ajuta afacerea. Vărul lui lucrează la Ministerul X sau la Compania Y. Prin conexiunea asta poate aduce comenzi pentru firmă. Că nu are experienţă în management sau nu întelege businessul sunt detalii nesemnificative. Toată lumea îl urăşte, pentru ca nu ştie să se comporte cu oamenii. Angajează oameni la fel de nepricepuţi ca el. Cumpără un server de 200 milioane, dar se zgârceşte să plătească 200 pentru cineva care să îl pună pe picioare. Îşi cumpără o maşină mare şi o zgârie în parcarea firmei, parcare trasată tot de el pe principiul "lasă bă că avem loc". Îşi ia rolul foarte în serios, modifică bugetele departamentelor şi mută oamenii de colo-colo. .. Închide uşa biroului când urlă patronul la el. Îşi cumpăra computer ultra-perfomant şi refuză cererile de achiziţii pentru harduri, tastaturi şi mauşi pentru computerele angajaţilor. Preferă să plătească 300 rata la maşina angajatului + benzină decât să îi mărească salariul cu 200. După doi ani, când a învăţat businessul bine, concediază angajaţii care au fost martori la chiftelele sale şi angajează juniori uşor impresionabili. Consideră că e de datoria lui să aibă o amantă, indiferent dacă soţia e urâtă sau frumoasă.

Echipa de vânzări. Se cred cei mai mari şi mai tari din firmă şi la orice răspund cu "dacă nu aducem noi comenzi, firma moare". Cel puţin jumătate din ei se văd mai inteligenţi decât directorul şi ar vrea să îi ia locul, dar nu au curajul necesar să îl conteste pe faţă, aşa că se mulţumesc să îl sape pe la berile cu colegii de suferinţă. De multe ori nu ştiu ce vând, încurcă comenzile, trimit specificaţiile aiurea şi apoi dau vina pe muncitori că lucrează prost şi că ei nu pot face vânzări în condiţiile astea. Consideră că e de datoria lor să plece din firmă cu toate informaţiile posibile, pentru că, şi aici citez, "sunt clienţii mei".

Contabilele. Sunt nişte doamne nefutute de ani de zile. Şi asta înseamnă că orice problema ai avea, ele sunt ocupate. La ce îţi trebuie adeverinţa? Ete na, trebuia să vii să mă deranjezi. Tu nu ştii că am treabă? Chiar dacă au predat bilanţul de 2 zile, ele oricum au foarte mult de muncă, pentru că solitaire nu se joacă singur. Odată trecute de 40, ori sunt foarte blazate şi nervoase, ori se distrează de rup barurile...

Fetele de la Marketing /PR. Au făcut cel puţin o facultate si au vise mari. Declară în orice împrejurare, chiar şi neîntrebate, că anii '50 au fost cei mai grozavi dpdv al publicităţii şi îşi doresc să lucreze într-o agenţie de advertising, unde să mute munţii cu ideile lor, de obicei creţe. Fac front comun cu pizduţele de la vânzări şi se plâng în grup când ies seara în oraş pe diverse teme. Îşi sincronizează ciclul şi au acasa un manelisto-cocalar sau un corporatist care nu le bagă în seamă, pentru că e plictisit de sclifoselile lor. Vacanţe în străinătate şi poză cu manelistul în background pe calculator şi telefon, obligatoriu!

IT-iul. Orice ar face, trebuie să îţi dea de înţeles că eşti cel mai prost din firmă. De aceea el are parola de administrator, pentru că tu eşti un netrebnic care nu ştie nimic şi nu merită să se afle în prezenţa lui. Când nu rupe banda firmei cu pornache, joacă un joc online sau se plânge pe forumuri de geeks că este muncit ca un sclav. Abia aşteaptă să îl întrebe directorul ce poate face să oprească scurgerea de informaţii din firmă ca să poată instala radmin şi să se distreze.

Magazionerul. Este foarte plictisit şi enervat de fiecare dată când ai treaba cu el. Dacă îndrăzneşti să îi sugerezi să se grăbeasca, îţi răbufneşte în nas că el e şef peste magazie şi îţi dă ce vrea şi dacă are el chef. Tremură în faţa directorilor şi se dă cocoş în faţa şoferilor şi a femeii de serviciu.

Şoferii. Ei urăsc pe toata lumea, în mod egal şi din principiu. Scopul lor în viaţă e să îşi ia telefoane şi să se plângă că trebuie să muncească în fiecare zi. Au mereu lucruri mai importante de făcut şi serviciul îi cam încurca. Cel puţin unul visează să ajungă la vânzări sau să conducă firma, pentru că el ştie ce e în neregulă, şi le împărtăşeşte asta colegilor în timp ce stau la mici la munte pe benzina şi pe maşina firmei. Aşteaptă ca fata de la vânzări pe care o plimbă atâta prin oras să îl invite la ea într-o seară, pentru că, nu-i aşa, o serveşte mereu şi îşi rupe din timpul lui important pentru ea.

Femeia de serviciu. Ea e supărată că trebuie să facă curat şi cafele. Nu înţelege de ce trebuie tocmai ea să dea cu mătura sau cu mopul sau de ce trebuie ea să ştie când nu mai e hârtie la baie. Le urăşte pe curvele de la vânzări şi de la marketing, dar se dă bine pe lângă ele pentru că are o fata care are nevoie de serviciu.

Secretara. Scopul ei în viaţă e să se aboneze cu mailul office@firma la siteurile de bancuri şi de porcărele. Nu ştie niciodată nimic. Nu are chef să se ducă la director în birou, nu are chef să îi facă legătura cu furnizorul X. Visează să ajungă la vânzări sau la marketing, pe care le consideră joburi mai uşoare decât ceea ce face ea, şi când ajunge se poartă mizerabil cu secretara.

Muncitorii. Ăştia sunt urâţi de toata lumea şi toate se sparg în capul lor. Jumătate nu au chef de muncă, restul o fac in dorul lelii, de teamă să nu fie concediaţi, pentru că au rate la banci şi copii multi. Tot ei urăsc şoferii pentru că stau toata ziua în maşină în timp ce ei muncesc, le urasc pe curvele de la vânzări pentru că stau toată ziua pe scaun şi au salariu mai mare, îl urasc pe director că nu angajează mai mulţi oameni ca să poată dormi şi ei la serviciu câteva ore. Nu pleacă din firmă decât daţi afară şi le e lene să gâdească un pic.

Amantele. Sunt prezente peste tot, în funcţie de ale cui sunt. Amanta magazionerului e femeie de serviciu, amanta şoferului e secretară, amanta şefului e la marketing. Şe ştiu care sunt în firmă şi sunt urâte de toată lumea, deşi toţi se poartă frumos cu ele. Visul lor e să se integreze cât mai bine în colectiv, să aibă impresia că şi ele contribuie cu ceva, în speranţa ca vor fi invitate la ieşiri în club de colegele de departament. În momentele post-coitum varsă amantului tot ce ştiu şi sugerează cine ar trebui dat afară. Amanta directorului e singura care zâmbeşte sau are o mină inocentă atunci când directorul ţipă la toată lumea".

JOIA MUZICALA

2011-03-03T00:38:00.000-08:00

McCARTHY's BAR

2011-03-01T07:09:00.000-08:00

Pete McCarthy a fost un bun comediant, un excelent scriitor, si un apreciat prezentator, lucrand pentru BBC 2 si Channel 4. A fost recompensat cu Traveler Award pentru cel mai bun scriitor de jurnal de calatorie pentru televiziunea britanica. "McCarthy's Bar" este prima lui carte. Nascut in Anglia, intr-o familie englezo-irlandeza, a incantat mii de cititori cu povestea plina de umor a calatoriei pe care o face in Irlanda, cu scopul de a-si gasi radacinile, de a afla daca si in ce masura apartine acelui loc. Descrie cu mult umor diferentele intre cele doua culturi - cu duiosie realitatea unei tari ca Irlanda, inca legata puternic de traditiile trecutului si cu ironie Anglia, atat de "avansata" din toate punctele de vedere.

Prea spumoasa pentru a putea fi povestita, cartea trebuie neaparat citita; face parte din literatura de calatorie, dar este departe de stilul rigid al unui ghid turistic si ii lipseste tonul scolastic si plictisitor cu care te intampina de obicei cartile similare; ca bonus, iti poarta pasii pe drumuri nedescoperite inca de agentii de turism; este plina de umor, facand dreptate poporului irlandez, prea putin cunoscut pentru firea-i jovial-prietenoasa si mult mai mediatizat pentru razboaie fara de sfarsit. In principal, la baza traseului, a stat ideea de a nu "scapa" niciun pub cu numele de McCarthy ("Nu ocoli niciodata un pub care-ti poarta numele" spune regula numarul 8 a calatorilor, o regula foarte interesanta atunci cand te cheama McCarthy si hoinaresti prin partea de vest a Irlandei, unde se afla zeci de puburi cu acest nume), de a-si vizita rudele si putinii prieteni aflati in zona si de a incerca sa vada cat mai multe vestigii celtice.

Coperta: Pete McCarthy, una dintre cliente(o maicuta, care-si savureaza berea Guiness), si catzelul "casei", toate in fata pubului aflat in proprietatea Adriennei MacCarthy, care isi aminteste:

"Pur si simplu a aparut in pub in seara cand sarbatoream ziua mea de nastere. Nimeni nu stia cine este, dar a spus ca este un McCarthy , asa ca l-am invitat si pe el. Petrecerea s-a lungit pana spre ziua si a fost foarte distractiv. N-am stiut ca scrie o carte si n-am auzit de ea nici cand a fost publicata. Dar, Pete ne-a devenit un prieten bun si ne-am obisnuit sa-l vedem aparand o data, de doua ori pe an".
Din pacate calatoria lui Pete McCarthy se sfarseste tragic, in 2004, la numai 8 luni dupa ce a fost diagnosticat cu cancer.

PENTRU TOTDEAUNA

2011-02-27T10:26:00.000-08:00

Alain Delon and Romy Schneider Photos

ALTE DISCURSURI, ALTE MONARHII

2011-02-26T13:13:00.000-08:00

Dupa ce King's Speech a fost recompensat generos cu premii BAFTA si Golden Globe, britanicii sunt convinsi ca au deja rezervate si cateva premii Oscar. Ramane de vazut daca povestea emotionanta a regelui George al VI-lea va impresiona suficient; in ultimul timp Hollywoodul este preocupat mai mult de efecte digitale si creaturi bizare, decat de slabiciuni omenesti traite cu intensitate; in plus Jeff Bridges a fost si ramane un actor extrem de convingator si un competitor de temut, la fel ca si mereu actualul "facebook".
Revenind la discurs, adevaratul rege, din povestea cu pricina, a avut intr-adevar dificultati serioase de vorbire incepand de la varsta de 7 ani. Tanarul Albert, duce de York a fost un copil timid si sensibil; modul sever in care a fost tratat de tatal sau, regele George al V-lea si faptul ca, stangaci fiind, a fost fortat sa invete sa foloseasca mana dreapta, au contribuit si mai mult la retragerea tanarului duce in timiditate si imposibilitatea de a comunica, fara a se balbai, cu cei din jurul sau.
Matur fiind, se detaseaza din ce in ce mai mult de viata stresanta de la curte, lasandu-l pe fratele sau mai mare, pentru care rolul de rege si viata mondena erau extrem de potrivite, sa fie continuu in lumina reflectoarelor; in acest timp, Bertie, duce de York isi petrece tot timpul la tara intr-o atmosfera idilica, alaturi de familie.
In 1925 este trimis de tatal sau in India, intr-un turneu de sase luni, ca reprezentant al monarhiei britanice. Speriat de posibilitatea de a nu face fata cu demnitate unor intalniri si discursuri publice, Bertie incearca sa gaseasca remediu medical problemei, insa totul pare in zadar. Este consultat fara succes de 8 terapisti, pana cand, in sfarsit, ajunge la Lionel Logue, care proaspat venit din Perk (Australia), fara prea multi bani si fara calificare in domeniu, mai apropiat de teatru decat de medicina, isi deschisese un cabinet pe strada Harley, in Londra. Pentru 2 luni si jumatate ducele merge la tratament in fiecare zi, repetand intensiv si acasa, ajutat si sustinut cu mult devotament de sotia sa.
La vremea respectiva nu existau prea multe informatii despre problemele lingvistice, nu se stia ce le provoaca, nu se aplica un tratament unic, bine documentat, balbaiala nefiind considerata o problema medicala. Lionel Logue insa era un personaj nu doar carismatic, ci si inzestrat cu multa rabdare, foarte bland si dornic sa-si ajute pacientii; tratamentul pe care-l il aplica se bazeaza pe tehnici de respiratie, implicand diafragma, pacientii fiind rugati sa stea in picioare cand isi repeta exercitiile, chiar sa cante anumite propozitii, iar cuvintele dificile sunt analizate in detaliu, disecate si repetate la nesfarsit.
Necazurile lui Bertie reincep cand tatal sau, regele George al V-lea moare, iar Eduard al VIII preia tronul pentru doar pentru 307 zile, dupa care decide sa abdice pentru a se casatori cu madame Wallis Simpson (poveste stiuta de toata lumea). Perspectiva neasteptata de a deveni rege ii provoaca o adevarata criza ducelui de York, care nu reuseste sa se linisteasca nici dupa ce plange timp de1 ora pe umarul mamei sale. Constient ca nu stie nimic despre politica, acuzat de fratele sau ca a uneltit pentru uzurparea tronului, Alfred are cosmaruri, visandu-se in fatza Camerei Comunelor incercand cu disperare sa tina un discurs, dar fiind incapabil sa scoata vreun sunet, fapt ce genereaza o avalansa de huiduieli si insulte. Povestindu-i lui Logue visul avut, il determina pe acesta sa lucreze ore-n sir, impreuna, la discursul pe care ducele de York, viitorul rege George al VI-lea, urma sa-l sustina in fata natiunii, la Radio BBC.
Timp de 12 ani Logue a fost alaturi regelui, scriindu-i discursurile, avand grija sa inlocuiasca cuvintele problematice, sustinandu-l si incurajandu-l pana cand acesta a castigat suficienta incredere in sine; intre cei doi, in timp, s-a nascut o legatura de prietenie, care desi n-a depasit niciodata limitele relatiei rege-muritor de rand, i-a ajutat sa se cunoasca si sa se inteleaga extrem de bine.
Cam asta este povestea aflata la baza filmului ce a exaltat sperantele britanicilor: o drama umana, care poate pune la incercare, fara alegere, capete incoronate sau suflete umile.
Restul, e deja istorie....