Daca ar fi sa negociez cu divinitatea, i-as cere sa-mi dea timp, mai mult decat mi-este scris.
I-as da in schimb trairi, amaraciune izvorata din nedreptati, strigate de triumf si bucurie, intelegeri tarzii si mirari juvenile....toate i le-as da in schimbul zilelor de care mai am nevoie.
Poate s-ar invoi, poate nu....poate am putea cadea la invoiala: macar sa ma lase sa-mi traiesc viata in sens invers, sa fiu intai inteleapta si apoi copil, ocrotit de ai mei.
Cine stie....poate.....
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Posts
Bună dimineața, Dana!
ReplyDeleteCât de sincer o spui! Am lăcrimat.
Să mă crezi- de nu știu câte ori m-am gândit la asta!!
Cu niște ani în urmă, un coleg zicea- măi, dacă aș fi legiuitor, aș da salarii mari la tinerețe și cât să poată trăi omul decent, la bătrânețe.
Eu aș vrea, fie doar și în visele mele, să mă văd copil!!
p.s. la urma urmei,când este potrivit să vină înțelepciunea?
@Incertitudini - Buna dimineata,Gina.
ReplyDeleteMultumesc pentru comentariu xxx
Ideal ar fi ca intelepciunea sa vina in doze mici, ca parfumul, doar cand ai nevoie de ea; in rest sa fii doar copil sau adolescent, sa n-ai grija zilei de maine.
Ce frumos ai spus!
ReplyDeleteCumva imi aminteste de ideea filmului "The curious case of Benjamin Button"
@Purple Rain - Multumesc frumos.
ReplyDeleteN-am vazut filmul, urmareste ideea trairii in sens invers a vietii?