TRECUTUL CA O POVARA ?

Britanicii nu au uitat inca de anii dificili din cel de-al doilea razboi mondial. Zilnic poti urmari documentare, stiri, marturii si comentarii pe marginea subiectului; si cu toate astea, "campania" nu pare deloc agresiva, este evident ca nu se vrea sa se uite( caci cine are memorie scurta risca sa repete greselile din trecut). Interesant este faptul ca prezinta povesti ale oamenilor obisnuiti implicati, intr-un fel sau altul, in efortul de razboi; asta face ca nimeni sa nu se fi plctisit inca de subiect, faptul ca este vorba despre cum a trecut John prin razboi, ce i s-a intamplat lui Mary, cum a vazut lucrurile Elisabeth si ce i-a scris de pe front Charlie lui Margret.
As dori ca si la noi sa se acorde mai multa atentie trecutului; stiu ca noi am fost de partea gresita a baricadei, dar acum nu mai conteaza asta, conteaza ca oamenii, care s-au sacrificat atunci, au facut-o pentru tara lor. As vrea sa stiu ce s-a intamplat cu Ion, cum s-a descurcat Maria sa-si creasca singura copiii, in timp ce Vasile lupta in transee, ce au gandit si scris Gheorghe si Marin.....
Ar fi interesant sa stim mai multe despre trecut, ca sa intelegem ce vrem pentru viitor.
Am primit zilele trecute o "petitie" digitala privind anularea denumirii de rom atribuita tiganilor romani. Ar fi trebuit s-o semnez si s-o dau mai departe. Efort inutil. Romii au denumirea respectiva nu pentru ca a aprobat-o nu stiu care guvern din Romania, ci pentru ca acum cateva secole, dupa ce au traversat Europa, au ajuns si in insula britanica, unde intrebati de unde vin, au spus ca vin din tara oamenilor de la Roma. De aici provine denumirea de rom si limba romanis si n-o sa dispara datorita petitiilor noastre.
Io nu am nimic impotriva sa ma numesc dac, in loc de roman.In definitiv, romanii au cucerit si alte teritorii, iar faptul ca suntem singurii care vorbim o varianta a latinei vulgare nu este clar explicat nici pana in prezent. Dar nimeni nu poate contesta ca pe teritoriul actual al Romaniei au existat triburi geto-dacice (si chiar si civilizatii superioare celor egiptene sau grecesti dovedite, ca teritoriu, in sudul Romaniei si nordul Bulgariei de acum; din pacate au disparut complet din cauza repetatelor atacuri lansate de catre popoarele migratoare). Decizia de a ne numi Romania a fost una istorica si potrivita momentului respectiv. Ma intreb cat de potrivit mai este sa ne consideram urmasii unei civilizatii, in care nu ne-am nascut si care nici nu ne reprezenta ? In definitiv, noi nu aveam/avem pofta de a cuceri alte teritorii, nici dorinta de a crea imperii, nici setosi de sange si lupte nu ne aflam, eram/suntem destul de pasnici si daca eram/suntem lasati in pace cu oile si vinul nostru, nici nu ne doream/dorim mai mult......
Daca televiziunile romane ar avea inteligenta sa prezinte documentare pentru copii si adolescenti, piese de teatru pe intelesul lor, legende si povesti cu subiect istoric transformate in documentare atractive si lipsite de tonul rigid al manualelor scolare, poate atunci generatiile urmatoare ar avea sansa de a trai o alta poveste, una in care esti mandru ca esti nascut intre Carpati, ca esti fericit sa traiesti acolo si-ti iubesti neamul si tara. Ar fi o schimbare fata de dispretul, dezinteresul si dorinta de emigrare, care sunt atat de des intalnite astazi.