uneori iti zumzaie tot felul de intrebari pe la urechi, vechi imagini se perinda, se amesteca cu grijile unei zile in care n-ai timp nici sa respiri, iti doresti sa nu se fi intamplat, sa fii un magician si sa poti roti timpul cum iti convine tie...alteori citesti ceva si simti ca viata ta e mediocra, ca n-are sens, ca nimic nu are inteles; apoi te intalnesti cu un prieten a carui poveste esti fericit ca n-ai trait-o sau primesti o veste dureroasa de undeva, de departe, a mai disparut inca cineva, cineva pe care nici macar nu l-ai cunoscut, dar despre care stiai, nu prea multe, doar esentialul: ca era un om bun...
uneori esti plin de fantezie, de proiecte, de idei care se cer impartasite, alteori entuziasmul se poate masura in microni si te intrebi cat o s-o mai tii asa, cat o sa mai visezi cu ochii deschisi intr-o lume in care nimeni nu are timp sa se opreasca o clipa sa te intrebe de ce sau cum...
uneori nu vrei sa ai de-a face, nu vrei sa stii, nu-ti trebuie nimeni, ce rost are, oricum ei nu te inteleg, poti gasi frumusete in alte lucruri, conversatiile banale sunt risipire, desartaciune, pierdere, caci timpul nu-ti apartine, doar l-ai imprumutat, intr-o zi iti va fi luat fara avertismente si fara somatie..
.....................................................................................................
.....................................................................................................
totusi, totusi este grozav sa citesti o carte dupa care sa nu mai poti citi nimic altceva cu zilele, este grozav sa te intalnesti cu prietenii in fiecare sambata dimineata la cafenea si sa taifasuiesti despre cate-n stele si-n luna pana ti se face foame si cafeneaua se goleste de lume, este grozav sa gasesti inspiratie si frumos in arta, este grozav sa taci in doi si asta sa-ti umple inima pana la refuz de duiosie, este grozav, este inca grozav...
Sunday, November 13, 2011
Subscribe to:
Post Comments (Atom)





Câtă vreme încă mai simţim ceva, duioşii, nostalgii, bucurii, tristeţi, e într-adevăr, încă grozav.
ReplyDeleteAti descris frumos timpul intelectualilor.
ReplyDeleteSunt convins ca exista si timpul, momentele taranului, mestesugarului creator; nu stiu mare lucru despre salahori, insa sper ca nu se sinucid...
@Vocea-de-aproape - Ca bine zici Voce...
ReplyDelete@Daurel - Toti il au pe cartela, maine poimaine li se termina, doar pare ca se scurge diferit, depinde de coordonatele fiecaruia, ca sa zic asa, si de o gramada de variabile...
ReplyDeleteExcelent, scris, Dana! Excelent!
ReplyDelete@Cristina - Multumesc frumos, Cristina xxx
ReplyDelete