FRANTURI

Nu ca s-ar gandi tot timpul la asta, dar se stie: memoria joaca feste, uiti ceva important si-ti amintesti ce n-ai nevoie. Nici nu vrea sa se lase purtat de ganduri duioase, ce-a fost a fost, si s-a dus de mult. Totusi, pe caldura asta, parca ar pica bine ceva miros de brad, ozon cat cuprinde si .....ea, chiar ea, nu doar o figura stearsa, pe care nu mai nimereste sa potriveasca ochii, gura sau ridurile, pe care nici nu le avea pe vremea aia.
Isi aduce aminte cum au mers ore-n sir, aiurea, invartindu-se-n cerc, in cautarea unui refugiu; pana la urma s-au oprit langa un izvor unde i-au surprins caprele de munte, topaind din stanca-n stanca; au mancat ceva, au facut poze pentru eternitate si colegi invidiosi si pe urma au coborat; culmea, acum au dat peste refugiu, ars, doar cateva barne ramase si zmeura coapta intre ruine.
Ajunsi in Busteni, s-au oprit langa telecabina, au luat o punga de pufuleti si doua beri si au stat asa masurand din priviri muntele, pana s-a inserat de-a binelea.
Dupa inca o ora de mers, acasa, au pus si de-un gratar, asa pe-ntuneric, sub cerul plin de stele si-nconjurati de tacere.

N.R.: fragment din romanul pe care n-o sa-l scriu niciodata.