DIN INTELEPCIUNEA CELOR MICI

Un nou text primit pe mail (este posibil sa fie deja cunoscut) si care merita pastrat in arhiva:

"Pământurile erau arse şi crăpate, frunzele, îngălbenite sau chiar sfoiogite de arşiţă, abia se mai tineau pe crengi. Iarba de pe pajiști şi fâneţe se ofilise cu totul. Oamenii erau îngrijorati și nelinistiti. Cercetau mereu cerul ca de cristal. Niciun norisor. Albastru de cobalt! Săptămânile se însirau una după alta tot mai fierbinți. De luni de zile nu căzuse nici un fir de ploaie! Preotul se hotărî sa organizeze în piațeta din fața bisericii o ora de rugăciune pentru a-L implora pe Dumnezeu pentru ploaie. La ora stabilită, piațeta era plină de lume. Mulți aduseseră obiecte care dădeau mărturie despre credința lor. Preotul privea cu admirație Bibliile, cărţile de rugaciune, icoanele, crucile etc.. Atentia îi fu atrasă, însă, în chip deosebit de o fetiță care stătea cuminte în primul rînd, avînd în mînă o umbreluţă.
A te ruga înseamnă să ceri ploaia, a crede, însă, înseamna să-ţi iei umbrela!"

N.R. Ar fi grozav daca textele care circula pe mail, devenind astfel bun public, ar purta si numele autorilor. Asa este cinstit, sa-i dam cezarului ce-i al cezarului si, in plus, sa stim cui sa fim recunoscatori pentru vorbele de duh.