BRADUL DE CRACIUN

Traditia bradului de Craciun dateaza din vremuri stravechi si a jucat un rol important in timpul sarbatorilor de iarna pentru multe secole. Multe triburi pagane obisnuiau sa foloseasca copaci in timpul ceremoniilor rituale de glorificare a diversilor zei si spirite. Vikingii confereau bradului, cu acele lui vesnic verzi, simbolistica alungarii intunericului si frigului de peste iarna si speranta sosirii primaverii, ca o renastere a vietii si a spiritului. Druizii de pe meleagurile medievale ale Angliei si Frantei decorau stejarii cu fructe si lumanari, drept ofrande de multumire adresate zeilor pentru recoltele imbelsugate. Romanii decorau in timpul Saturnaliei copacii cu lumanari si diverse ornamente.
In jurul bradului de Craciun s-au tesut de-a lungul timpului multe legende. Una dintre ele il are ca erou pe sfantul Bonifaciu, un calugar englez, care surprinzand un grup de pagani stransi in jurul unui stejar si gata sa sacrifice un copil, doboara copacul cu o lovitura de pumn, salvand astfel copilul. La aparitia unui firav brad in acel loc, sfantul le explica paganilor ca acesta este Copacul Vietii si reprezinta viata lui Cristos. O alta legenda ne vorbeste despre Martin Luther, intemeietorul religiei protestante, si plimbarea sa prin padure intr-o noapte senina, cand stelele isi jucau luminitele stralucitoare printre ramurile copacilor. Luther a fost atat de impresionat incat a taiat un mic brad pe care l-a dus acasa, unde a recreat lumina stelara punand mici lumanari printre ramurile copacului.
Se crede ca traditia bradului adus in casa de sarbatorile de iarna provine din Germania. In unele regiuni brazii aveau crengile mult prea fragile si nu prea dese, asa incat crestinii germani construiau un schelet piramidal de lemn pe care il impodobeau cu candele si ramuri de brad.
Folosirea brazilor de Craciun apare mentionata in anii 1600 in Germania si-n tarile vecine. Famillile obisnuiau sa plaseze brazii intr-un loc central in casa si-i decorau cu hartie colorata, jucarioare mici de lemn, dulciuri si uneori lumanari. Mutarea acestor familii in alte regiuni a dus la raspandirea obiceiului de-a lungul intregii Europe. In Anglia primul brad de Craciun a fost decorat cu lumanari, dulciuri, fructe si turta dulce in 1841, la Windsor Castle, de catre printul Albert, sotul reginei Victoria. Pana la moartea lui, printul a continuat traditia, care a fost introdusa astfel in casele englezilor.
Odata cu plecarea lor in America, imigrantii germani au luat obiceiul cu ei, dar a durat destul de mult pana a fost acceptat de restul populatiei. Pana prin anii 1830 multi americani considerau bradul de Craciun o ciudatenie si un simbol al paganismului. Primul care a decorat un brad de Craciun a fost un fermier din Pennsylvania, dar de abia pe la sfarsitul anilor 1880 americanii au acceptat obiceiul.
La inceput brazii erau decorati cu nuci, mere, dulciuri, popcorn colorat, lumanari, mai tarziu cu felicitari realizate manual, mici tablouri, vata drept zapada, globuri de sticla viu colorate si figurine de sticla realizate manual. Folosirea lumanarilor a dus de multe ori la incendii devastatoare si s-au incercat numeroase modele de suporturi pentru lumanari in ideea de a preveni aprinderea crengilor. Inventarea electricitatii in seolul al XX-lea si uitilizarea instalatiilor electrice pentru pom au ajutat la raspandirea obiceiului asa cum il stim si noi. Beculetele pentru brad au fost folosite pentru prima data la 3 ani dupa ce Edison a facut prima demonstratie publica a inventiei sale in 1879. Becurile pentru iluminarea bradului erau realizate manual si la preturi foarte ridicate.
In zilele noastre ornamentele pentru bradul de Craciun sunt extrem de populare putand fi gasite in cele mai variate forme, materiale, culori si dimensiuni, la preturi care variaza in functie de punga si pretentiile cumparatorului si pentru deliciul copiilor si nu numai, mii de brazi sunt impodobiti pe durata sarbatorilor de Craciun peste tot in lume.
Sursa: Globe Magazine