DE SEZON....

- Primul timbru de Craciun a fost pus in vanzare in Australia in 1937.
- Instalatiile electrice pentru bradul de Craciun au fost folosite pentru prima data in 1895. A fost ideea unui american Ralph E. Morris si s-au dovedit mai putin periculoase decat lumanarelele traditionale.
- In 1647 parlamentul englez a aprobat o lege care interzicea sarbatorirea Craciunului, considerat de puritanul Oliver Cromwell o zi sfanta si nu un motiv de petrecere. Craciunul a revenit in legalitate in 1660, cand puritanii au pierdut puterea.
- In vremuri de mult apuse Craciunul se sarbatorea la diferite date in timpul anului. Telesphorus, al doilea episcop al Romei (125-136) a decis ca ar trebui tinute servicii religioase speciale pentru venirea pe lume a lui Cristos. Alegerea zilei de 25 decembrie ca data oficiala a nasterii lui Isus Cristos a fost stabilita de papa Iulius I in anul 320, pentru a coincide cu ritualurile pagane ale solstitiului de iarna, care purtau numele generic de "Reintoarcerea Soarelui". Intentia a fost inlocuirea sarbatorilor pagane cu cele crestine.
- In Anglia medievala, sfantul Nicolae nu avea un rol special, era doar un alt sfant printre ceilalti, inca nu avea rolul de a aduce daruri de Craciun, cu care de fapt nu avea nimic in comun. Sfantul Nicolae a fost episcop in orasul turcesc Myra la inceputul anilor 400. Olandezii au fost cei care l-au transformat intr-un sfant care imparte daruri, iar imigrantii olandezi in America l-au dus cu ei peste ocean, unde a capatat intr-un final numele de Santa Claus.

LUCRURILE SIMPLE ALE VIETII

E o incantare sa citesti despre lucrurile simple ale vietii....scrise de o tanara mama, care se bucura de tot si de toate: de aroma, culoarea si gustul fructelor proaspete, de caldura familiei, de plimbarile lungi in aerul racoros, de fiecare zi care trece....cat de simplu este sa fii fericit si sa-i faci si pe ceilalti partasi la bucuria ta : http://cannelle-vanille.blogspot.com/2009/12/lady-apple-grapefruit-and-creme-fraiche.html

MOS NICOLAE SI POVESTEA LUI

A fost odata ca niciodata un nobil, bun la inima, ce avea trei fete, dar a carui sotie a murit, lasandu-l prada deznadejdii. Dupa ce si-a pierdut toti banii investindu-i in inventii nefolositoare, a fost nevoit sa-si mute familia in casuta unui taran. Cele trei fete trebaluiau toata ziulica gatind bucatele, carpind straiele si curatind "luna" cascioara. Cand le-a venit timpul de maritis, nimeni n-a vrut sa le ia, pentru ca nu aveau nici un fel de zestre, zero bani si zero proprietati. Tatal lor isi petrecea zilele chinuindu-se sa gaseasca o solutie si plangand amarnic pentru neputinta lui si nefericirea fetelor.
Intr-una dintre seri, dupa ce fetele si-au terminat treaba, au agatat sosetele proaspat spalate pe semineu la uscat, apoi s-au dus la culcare. In acea noapte Sfantul Nicolae, stiind despre disperarea tatalui, a trecut pe la casa lor si...uitandu-se pe fereastra, a vazut sufrageria goala si sosetele atarnand la uscat. Intr-un moment de inspiratie, a luat trei pungi cu galbeni pe care le-a aruncat pe rand in cosul casei, umpland in acest fel trei dintre sosete. A doua zi de dimineata, nu mica a fost surpriza fetelor, cand au gasit in sosete indeajuns de multi bani pentru maritis. Ceea ce l-a facut fericit si pe iubitorul lor tata, care a trait multi ani in veselie si indestulare.
Obiceiul de a atarna "sosetele de Craciun" in asteptarea cadourilor de la cei dragi s-a raspandit in toata lumea. In unele tari, cum ar fi Franta, copiii isi aseaza pantofiorii in fata semineului, aceasta traditie datand de pe vremea cand se purtau saboti de lemn. In Olanda copiii isi "captusesc" pantofii cu fan si nu uita sa puna si un morcov pentru calul "mosului". In Ungaria prichindeii isi lustruiesc cu ravna incaltarile inainte de a le aseza langa usa sau pe pervazul ferestrei. Copiii din Italia isi lasa pantofiorii afara in noaptea de 4 spre 5 ianuarie, noaptea Epifaniei, pentru "La Befana", vrajitoarea cea buna. In Spania cei mici primesc cadourile in ianuarie de la "Cei Trei Regi". Noi il asteptam pe mos Nicolae in dimineata de 6 decembrie cu pantofii lustruiti si asezati la usa. Si in plus l-am si clonat, schimbandu-i numele si dandu-i o punga mai mare de cadouri, ca sa ne fericeasca si de Craciun. xxxx

VIZITA DE LUCRU

Liam a implinit 1 an de viata, asa ca am facut o vizita ("fulger") de "lucru" in Inglaterra.
Inceputul a fost promitator, continuarea - dupa legile lui Murphy: am inceput ziua cu un mic(mare) dejun englezesc, adica bacon, ou ochi, cartofi prajiti, fasole boabe si toast, plus suc de portocale(eu), cafea au lait(el). Avionul trebuia sa decoleze la 13,30 ora Gibraltarului. Am facut checkingul, am mai baut un suc de portocale ca sa mai treaca timpul, am trecut de vama, am dat o raita prin magazinele din sala de asteptare.....si cam atat....e vorba despre EasyJet....al carui avion a dat roata aeroportului de vreo doua ori, dupa care a luat-o inspre Malaga. Ploua, dar nu batea vantul, nu era furtuna, nu fulgera, nu erau carduri de pasari in zbor deasupra aeroportului, nimic infricosator.....probabil doar un pilot incepator, altfel nu se explica de ce dupa o jumatate de ora, pe acelasi aeroport, in aceleasi conditii meteo, avionul companiei Monarch a aterizat fara probleme. Dupa 1 ora de asteptare in aeroportul din Gibraltar am fost imbarcati in 3 autocare; am mers exact 5 minute, dupa care a trebuit sa coboram, sa trecem granita inspre Spania pe jos si sa asteptam alta ora in ploaie, pana vamesii spanioli au terminat de controlat bagajele si autocarele. Dupa un drum de 3 ore am ajuns la Malaga, a urmat o buluceala pentru gasirea si recuperarea bagajului, care, normal ca se afla in compartimentul altui autocar, apoi din nou checking si in sfarsit imbarcarea. Am ajuns in Anglia la 22,30 in loc de 16,00. Noi n-am pierdut decat cina de "bun venit" la un restaurant select, altii insa au pierdut legatura cu trenul, cu avionul sau intalniri importante. Ah, dar am primit o compensatie de la EasyJet: cafea, ceai sau o bautura racoritoare gratis si la alegere. Noroc cu micul dejun copios dinaintea plecarii....
In rest, nimic deosebit, Anglia era in asteptarea sarbatorilor de iarna. Am facut ceva cumparaturi in Uxbridge si Slough, unde sunt complexe comerciale pentru toate buzunarele: cu 4 £ poti cumpara o bluza, cu 8 £ o pereche de blugi, etc.
Vremea: mizerabila, ploaie si frig. Mancarea de data asta acceptabila, pe alocuri peste asteptari de buna. Am mancat intr-una dintre zile intr-un local cu pret fix pentru pizza, salate si bauturi racoritoare/ceai/cafea, toate reincarcabile, de cate ori iti permitea spatiul din stomac si lacomia. In alta zi am mancat intr-un bufet specializat pe micul dejun, eu am ales varianta minima, adica 2 felii de bacon prajit, un carnat, cartofi prajiti si fasole, ceilalti au ales meniul dublu, care insa i-a dat gata pana spre seara, cand au inceput sa simta din nou o usoara urma de foame. Ultima cina a fost intr-un vechi pub, pentru 10-12 £ ti se servea o portie la comanda pe o farfurie uriasa, cam de marimea celor pe care se aseaza la noi tortul onomastic. Eu am vrut gammon, adica friptura de porc la gratar, care a venit insotita de un munte de cartofi prajiti, pastai, morcov, rosie si alte legume toate la grill, plus salata de castraveti, ardei, rosii si alte ierburi comestibile. Clive a comandat beefsteak rare, adica friptura de vaca grill parpalita un pic pe ambele parti, dar cruda in interior, nici nu pot sa ma uit la ea, am impresia ca inca mai respira....
Liam e OK, a inceput sa mearga, are 4 dinti, gangureste, rade si musca, arunca pe jos tot ce-l plictiseste, deci e absolut normal.
La revenirea acasa am primit vesti proaste din Romania, ca ce altceva as putea primi de acolo ?

BANC "POLITIC"

La Palatul Victoria se opreste badea Gheorghe cu bicicleta, o rezeama de gard si incepe sa caste ochii in jur.
Gardianul:
- Bade, ia bicicleta de aici, ca vin ministrii....
- No, ca nu-i bai, i-am pus lacat !

VIATA PE ALTE MERIDIANE

Am gasit intamplator un blog scris de o blogaritza simpatica (din America) in varsta de 80 de ani. Nu are pretentia ca ar rasturna lumea, e incepatoare in ale blogaritului, asa ca vorbeste despre viata de zi cu zi, bucurandu-se de fiecare clipa, adora comentariile si incearca sa tina legatura cu cei care-i urmaresc blogul, de fapt, blogurile, caci dupa primul (Day to Day Life - http://daytodaylife-lucy.blogspot.com), l-am descoperit si pe al doilea (What is left of a whole new life - http://whatlifeisabout-lucy.blogspot.com). Undeva mentioneaza ca a aparut in presa locala, ceea ce nu-i de mirare, zilele trecute era prezentata pe unul dintre canalele de stiri din Spania o alta batranica simpatica, de 76 de ani, blogaritza foarte activa si entuziasta.
La fel de induiosator mi s-a parut un spectacol televizat pe canalul local din La Linea, sustinut de actori amatori suferind de sindromul Down. Scenetele nu erau prea complicate, un amestec de mima si dans, surprinzator a fost faptul ca desi la inceput miscarile lor erau oarecum stangace si pareau nesiguri si putin tematori, dupa cateva priviri furise inspre culise, unde se afla instructoarea lor de dans, totul a inceput sa intre intr-un ritm aproape perfect; in special unul dintre dansatorii-actori s-a descurcat excelent, alaturi de partenera lui a deschis spectacolul si alaturi de toata trupa a evoluat si in ultimul dans al serii. Sala i-a apreciat foarte mult si cu siguranta nu erau doar rude si prieteni, in Spania se acorda o atentie deosebita celor cu deficiente, iar cei pe care i-am vazut eu erau deosebit de talentati, era practic imposibil sa nu-i admiri.

SUBIECTIV

Dintre articolele (publicate pe blogurile pe care le urmaresc) citite saptamana trecuta, 2 mi-au placut in mod deosebit. Sigur, alegerea mea este pur subiectiva, dar acolo am gasit randurile care m-au facut sa zambesc sau sa oftez cu nostalgie:
1. A Post Script/The Warp and the Weft
http://frenchgeneral.blogspot.com/2009/11/post-script.html
si
2. Alege Atletul Albanez/RazvanExarhu
http://razvan.exarhu.ro/alege-atletul-albanez/